Am remarcat ca multe sotii sufera de sindromul Superman. Ceea ce inseamna ca respectivele cred ca la soare s-ar putea ele uita cumva, in schimb la sotul lor ba. In general, e vorba de cele aflate la inceputul mariajului, desi asta nu e o regula.
Ele sunt profund convinse ca sotul lor e un barbat absolut extraordinar. Destept peste poate, mai ceva decat toti barbatii si in orice caz mai ceva decat ele. Iar de frumos? Sa-l pici cu ceara de Fat-Frumos.
Tu, femeie obisnuita, complet neindragostita de sotul ei te uiti la el si te miri. Unde vede cealalta atata frumusete si desteptaciune in soricelul din fata ta?
Nu zici nimic si te gandesti ca dragostea e oarba.
Recunosc ca uneori si eu cred ca sotul meu e Superman, ca nimeni nu e mai frumos, destept sau mai grozav decat el. Si da, ma uit la el si oftez ca o gasculita. Ba chiar imi vine sa il si aplaud, doar asa, pentru ca exista. Dar se intampla ocazional.
In rest, imi place sa cred ca il vad normal, doar cu o vaga aura de supererou, asa cum ii sta bine oricarui sot care cara saptamanal sacose de la supermarket in timp ce sotia se lupta cu poseta si o sticla de apa.
Ce ma ingrijoreaza insa, este faptul ca as putea suferi de sindromul Superman si nici sa nu o stiu macar. Ceea ce eu consider a fi o evaluare obiectiva a sotului meu sa fie o exagerare crasa a tuturor calitatilor sale. Imi trece uneori prin minte ca poate si sotul meu e un soricel iar eu sunt singura care il vede drept un Batman incrucisat cu Superman.
Apoi am inceput sa ma gandesc cum stau lucrurile din punctul lui de vedere, cum e sa fii cu cineva care te vede ca pe un supererou si mi-am dat seama ca nu m-ar deranja deloc ca el sa ma vada drept Wonder Woman. Intre noi fie vorba, mi se pare o reprezentare foarte apropiata de realitate.
Leapsa: Cu pisica pe tricou
Appreciate it for sharing your cool web page.
Unghii cu probleme. Tipuri
itsxqzws
Afectiunea se scurge prin buzdugan
Eu cred ca articolul acesta precum si altele scrise sunt fie inventii foarte...