Hot City - Cultura urbana feminina

Nevasta menajera e deja un cliseu. Nu am intalnit femeie care sa nu fie convinsa ca statutul de sotie te reduce cumva la ocupatia de menajera.

Indubitabil el isi va lasa sosete in cel mai nepotrivit loc, urmand ca sotia sa le puna in cosul de rufe. Sau va uita fie colacul de la toaleta ridicat, fie cana de la cafea pe birou obligandu-si jumatatea (sensibila la astfel de mici scapari) sa stranga in urma lui ca dupa un copil mic.

Ati oftat acum amintindu-va de situatii similare in care de voie de nevoie, pentru a pastra apartamentul curat si ordonat a trebuit sa munciti mai mult decat ar fi trebuit. Halal egalitate, poate doar la capitolul obligatii se aplica principiul.

Si uite asa convinse ca nu se pot impotrivi realitatii cand e vorba de treburi casnice, femeile robotesc fara sa le treaca prin minte ca de fapt nimeni nu le obliga sa faca asta.

Desi nu le pune nimeni aspiratorul intr-o mana si peria pentru spalat WC-ul in cealalta, saptamanal nevestele isi pun manusile de cauciuc si curata cu disperare.

Desi nu le incuie nimeni in bucatarie, aproape in fiecare seara vin de la serviciu si se apuca sa faca de mancare. Iar cat se rumeneste friptura in cuptor pun si o masina de rufe la spalat. Iata, asa se sacrifica ele pe altarul mariajului, in cele mai multe cazuri, fara ca nimeni sa le-o fi cerut.

O fac insa pentru ca undeva, intr-un cotlon ascuns al mintii noastre se afla exemplul celorlalte femei, mame, bunici, surori, prietene, toate devenite un soi de mini-menajere odata maritate, asa ca ce de ce nu si noi.

Stiti ce ma intreaba uneori mama mea cand vorbesc cu ea si ii spun ca tocmai mi-am pregatit micul dejun? Daca i-am preparat si sotului meu micul dejun. De fiecare data insa o dezamagesc. Nu, nu i-am preparat.

Si nici nu o fac pentru a-mi demonstra independenta. Ne-am obisnuit insa ca fiecare sa isi pregateasca separat micul dejun pentru ca de obicei ne trezim la ore diferite. Daca insa ne-am fi trezit de la inceputul relatiei la aceeasi ora, probabil, ca fara sa imi dau seama, i-as fi pregatit si lui micul dejun, el s-ar fi obisnuit cu aceasta situatie, iar apoi eu m-as fi ales cu o noua corvoada.

Da, e atat de simplu. Femeile fac mai multe treburi casnice pentru ca se ofera sa le faca. A durat ceva vreme sa inteleg asta, dar acum sunt libera ca pasarea cerului. Ziua in care mi-am dat seama ca nu trebuie sa spal eu toate hainele a fost una din cele mai fericite din viata mea.

Fara sa ma oblige nimeni spalam mormane de haine, le puneam la uscat si apoi le impatuream si le puneam la loc. Daca spalatul si uscatul mi se par ok, impaturitul hainelor e o tortura. Mi-am dat apoi seama ca daca fiecare si-ar spala singur hainele viata ar fi mult mai frumoasa.

Eu as munci mai putin si as fi mai fericita. Indirect si sotul meu va fi mai fericit (desi el va munci mai mult). Discutii plictisitoare de genul “Punem la spalat in seara aceasta sau lasam pe maine”, vor disparea iar linistea si armonia va pune stapanire pe serile noastre. In plus vor aparea o multime de momente dragute cum ar fi faptul ca el mi-a pus la spalat tricourile de la sala sau eu l-am surprins cu sosete curate. Sa mai spuna cineva ca mariajele sunt lipsite de romantism :)

E uimitor cat de simplu stau de fapt lucrurile. Vrei sa fii o sotie menajera esti. Nu vrei sa fii, atunci nu te obliga nimeni. Asa ca in loc sa ne plangem cat de exploatate suntem sa ne gandim intai daca ne cere intr-adevar cineva sa ne dam de 3 ori peste cap si sa aterizam cu o pirueta.