Hot City - Cultura urbana feminina

Imi amintes ca prin anii 90' televizunile din Romania difuzau thriller dupa thriller. Deh, eram insetati de suspans. Printre aceste sute de filmulete de categoria B, cel putin cateva zeci erau despre crime la copycat.

E imposibil sa nu fi vazut vreunul din acele minunate pelicule in care un criminal se apuca sa imite crimele altuia. Si nu stiu exact de ce, dar notiunea asta de a te irosi imitand pe altul mi-a ramas cumva in minte.

Nu ca as fi pro crima sau ceva, dar daca tot esti mare ucigas de ce sa copiezi pe altul? Ma rog, e o problema superflua.

Astfel nu m-am mai gandit la aceasta chestiune ridicola, pana de curand cand o noua anxietate maritala si-a facut aparitia.

Poate ati vazut si voi cupluri care dupa 5-10-15 ani de relatie parca incep sa semene atat de mult  incat la prima vedere par frate si sora. Au aceleasi gusturi, aceleasi gesturi, ba chiar si aceleasi expresii ale fetei.

E chiar destul de nostim sa ii privesti pe cei doi si in functie de asemanarile dintre ei sa incerci sa ghicesti cati ani le-au trebuit pana au ajuns in acest stadiu. Asta pana te casatoresti si te trezesti intr-o zi ca razi la un tip de gluma la care in urma cu un an nu ai fi schitat nici un zambet. Si abia atunci te loveste oroarea: inca putin si devii si tu o nevasta copycat.

E clar doar o problema de timp pana cand ai sa incepi sa te uiti la fotbal sau sa joci jocuri online. Pana cand ai sa ajungi sa lasi capacul de la sampon ridicat si sa preferi berea in locul vinului alb. In mod sigur pana la serbarea nuntii de argint ai sa devii un “mini-him”.

Abia acum intelegi ce fel de mancare de peste este casatoria, un razboi despre cine pe cine transforma in “mini”, ori te determina el sa iti placa bleumarinul ori il convingi tu ca rozul e cea mai grozava culoare, cale de mijloc nu exista. Tu sau el. La final, pe la 70-80 de ani, doar unul va sta in picioare.

Vorbim de personalitate, pentru ca tinand cont de reumatismul tau, pobabil ca fizic vorbind, la varsta aceea e mai probabil ca el sa stea in picioare. Pana atunci insa e o batalie pana la finalul personalitatii voastre. Sau ma rog a dorintei de a supravietui. Daca are ce sa supravietuiasca.

Pentru ca daca stai sa te gandesti mai bine, el e o persoana atat de minunata, incat nu vezi nimic rau in a deveni un “mini-el”, cu zambetul lui si glumitele alea si felul in care mananca oul prajit. E atat de dragut. Iar tie de fapt nici nu iti prea place rozul. Bleumarinul e net o culoare superioara.

Si berea e mai buna decat vinul, care e o bautura asa, putin snoaba. Iubi are dreptate e mult mai grozava berea. Si ce mare scofala daca va apucati amandoi sa lasati dopul de la sampon ridicat. Viata e mai palpitanta asa.

Si la ce prostie ai reusit sa te gandesti! Auzi, nevasta copycat! Nu exista asa ceva. Ce daca te-ai mai schimbat putin! E normal intr-o relatie. Inseamna ca va armonizati, ca din doi deveniti unul. E un lucru bun. Abia astepti ziua cand vei prefera sa va uitati impreuna la televizor in loc sa il tarasti prin mall ca acum. E clar un aspect neplacut al personalitatii tale ce trebuie exterminat. Dar lasa ca vine ziua in care vei fi un "mini-iubi"!