Eu mult des mobila. Aproape in fiecare luna simt nevoia sa fac o mica schimbare. Ba mut biroul de pe un perete pe altul, ba modific orientarea canapelei sau a bibliotecii. O schimbare cat de marunta isi face aparitia la fiecare 45 de zile.
Tinand cont ca ultimii 4 ani am schimbat 4 apartamente, 3 orase si 2 tari, probabil ar trebui sa infiintez impreuna cu cireasa un grup al mutadorilor (aka iubitorii de mutari) si sa organizam intalniri de rearanjat apartamente.
In fine, nu despre pasiunea mea pentru reorganizarea mobilei vroiam sa va vorbesc ci despre convingerea celor din jur ca mobila este mutata de sotul meu.
El e barbatul, el schimba becuri, el bate cuie si el muta mobila. Astfel ca de cate ori ma laud ca am tras canapeaua de pe un perete pe altul, cineva presupune ca eu am stat cu bratele incrucisate intr-un colt al camerei si doar i-am aratat cu degetul sotului meu unde sa plaseze canapeaua.
Sa auziti corul de voci ce se inalta sa ii planga de mila sotului meu obosit care dupa o zi de munca vine acasa la nevasta cea rea care il chinuie cu fitele sale. Bietul om, nu are o clipa de liniste.
Aaa, stai putin, intervin eu, ca nu e asa, el vine de la serviciu, gaseste mobila mutata si eu il intreb fericita daca ii place cum arata. Dupa ce spun asta zambesc cu incantarea celui care crede ca in sfarsit a nimerit-o, de aceasta data corul nu va avea replica.
Dar de unde, corul plangaciosilor se inalta din nou de aceasta data pentru a-mi plange mie de mila. Nu conteaza ca in urma cu 5 minute pufneau la ideea ca imi chinui sotul cu pasiunea mea nebuna, acum fac o tragedie din faptul ca el nu ma ajuta.
Vedeti voi, acum sunt cu siguranta o nevasta exploatata cu un sot lenes care vine acasa se aseaza pe canapea, isi urca picioarele pe masuta de cafea, se scarpina in diverse zone si urla la mine sa ii aduc o bere.
Ce conteaza ca eu nu am mobila grea de nuc de pe vremea bunicii, ce conteaza ca in sufragerie am 4 piese de mobilier (canapea, birou, biblioteca si masuta de cafea) si nu nu e greu deloc sa le imping (ca doar nu le duc in brate) dintr-o parte intr-alta. E responsabilitatea barbatului sa mute mobila. In caz contrar e un nenorocit.
Ce nu m-am lamurit inca este daca oamenii acestia isi doresc ca noi sa mutam mobila la unison, gangurind ca doi porumbei in timp ce impingem umar la umar canapeaua, sau daca ar vrea ca noi sa nu mutam mobila deloc. Mi-e si frica sa spun ca eu schimb uneori becuri, ba chiar asamblez mobila de la Ikea. Ar fi clar ca avem o relatie total nesanatoasa.
Leapsa: Cu pisica pe tricou
Appreciate it for sharing your cool web page.
Unghii cu probleme. Tipuri
itsxqzws
Afectiunea se scurge prin buzdugan
Eu cred ca articolul acesta precum si altele scrise sunt fie inventii foarte...