Hot City - Cultura urbana feminina

Sorana se mandrea cu faptul ca nu era de felul ei o fiinta plangacioasa si agatatoare. Era perfect capabila sa traiasca in completa autonomie, sa isi coaca singura painea in casa, sa isi produca rochiile cu care sa iasa pe strada, sa isi dea forma perfecta la unghii si alte lucruri similare care ii permiteau sa nu se bazeze pe nimeni.



Asta pana cand nu a fost cucerita si autonomia ei s-a topit incet si constant pana la a ajunge ceva ce citesti in cartile de istorie. Adu a venit nu precum hunii, barbos si doritor de sange, ci cu gesturi elegante, ironii si cinisme, asa cum se fac toate cuceririle moderne. Astazi i-a dat un telefon, maine inca unul, deja a treia zi il astepta, iar in a 4-a cand nu a mai venit s-a impacientat si a sunat ea. Asta este mecanismul.



Iar acum Sorana sta pe marginea prapastiei si isi priveste autonomia sfasiata toata:

-    nu mai poate manca seara singura

-    daca nu este acasa nu poate dormi

-    de cate ori e fericita isi amana bucuria ca sa o traiasca impreuna cu Adu

-    daca isi ia o rochie se intreaba daca ii va placea



… si tot asa, nu are sens sa continui ca ati prins ideea.



Alimentate, nevoile au devenit multe, nenumnarate, infinite. Nu se stie din ce cauza a creat Adu un asemenea monstru ce le manca amandorura linistea. Probabil din inconstienta. Nu stia ca femeile sunt fiinte sensibile si usor de cucerit, devotate pe viata sa suga si ultima particica de virilitate din cel pe care au pus ochii. Pe marginea haului Adu inca se tinea bine, neintelegand nimic, dar Sorana facea crize de panica.

Isi dadea seama ca singura ei sanse este ca Adu sa devina cat mai feminin, adica o persoana din acelea caracterizata in primul si in primul rand prin faptul ca ii pasa. Ca sa vada cat de rau statea a inceput sa disece fiecare gest:



Nu stia niciodata ce cadou sa ii ia. Cat ar fi fost de greu sa o urmareasca sa vada ce ii suscita interesul si apoi sa o surprinda cu gestul potrivit?

Nu o intreba decat in treacat si fara a da prea mare atentie ce a mai speriat-o in ultima vreme. Si, evident, in fiecare zi te sperie cate ceva, nu?

Gasea ca Sorana ar fi putut trai foarte bine cu nereusitele pe care le are, ceea ce demonstra fara indoiala ca nu se astepta la mare lucru de la ea.



Deci nu, nu ii pasa. Cel putin nu atat de mult incat sa il doara si pe el dintii cand ea ar fi trebuit sa se duca la dentist. Sa il faca asta o fiinta josnica si fara suflet? Cineva care fara doar si poate isi va gasi calea direct catre iad iar acolo va fi supus la cele mai cumplite nenorociri si tot nu isi va fi spalat vina de a se fi nascut barbat? Da, da, da.



Soranei aproape i s-a facut mila de soarta lui cruda si si-a spus ca si asta trebuie invatat, sa iti folosesti sufletul adica. A pus la cale un plan minutios pe baza de socuri. Primul cadou nefericit a facut-o sa planga pentru jumatate de ora. Cand Adu a refuzat sa puna intrebarile corecte s-a inchis in baie pentru jumatate de zi. Iar daca nu a inteles ca este o nemernicie sa nu invete impreuna cu ea pentru scoala de soferi nu i-a mai adresat nici un cuvant doua zile.



Rezultatul: incet, incet Adu si-a descoperit si el sufletul, asa cum Sorana a invatat sa traiasca cu propria dependenta.

...asta in cartile de povesti pentru copii.