Hot City - Cultura urbana feminina

In general lui Soranei nu ii placea sa auda povesti de la serviciul lui Adu. La inceput a fost foarte curioasa, ar fi vrut sa afle cat mai multe, dar apoi a inceput sa isi acopere urechile si ochii si mintea pentru a nu fi obligata sa isi puna intrebari neplacute. I se parea ca astfel cumva lucrurile nu sunt asa cum sunt de fapt, ca poate sa ascunda faptul ca daca ar fi lucrat cu el l-ar fi urat cu toata forta cu care il placea cand il vedea plimbandu-se lejer prin casa.



Descoperirea unui Adu insuportabil din afara relatiei s-a facut treptat, din franturi. Au fost pe de o parte povestile lui Adu in care i-a descoperit ingamfarea si agresivitatea. Povesti pe care el le spunea foarte mandru de el fara sa fie cat de cat constient de ce ecouri trezeau in mintea Soranei. Fara sa realizeze ca ei un astfel de punct de vedere ii cam intorcea stomacul pe dos. Au fost povesti despre sefi si colegi dusi de nas, despre clienti tratati incorect, despre incapacitatea de a suporta greselile altora, despre pus cu botul pe labe si tras cu palma peste ochi. Metaforic, desigur, ca doar suntem civilizati. Au fost franturile de enervare si ura pe care le observa la ceilalti care aveau de-a face cu el. Modul in care il criticau pentru obtuzitate si egoism. Au fost toate ecourile deciziilor luate de Adu care ajungeau pana la ea in cele din urma.



Si cu cat erau mai multe cu atat se intreba mai tare Sorana cine era Adu de fapt, cel pe care il vedea ea sau cel pe care il vedeau ceilalti. Desi la asta putea raspunde cu usurinta – era ambele personalitati si probabil mai avea inca si altele pe care nu le descoperise inca. Cine stie cum va fi daca situatia in care va fi pus se va schimba cu totul? Cine stie ce monstruozitate se va naste, sau dimpotriva.



Cu toate astea problemele ridicate de un Adu insuportabil ramaneau in picioare, chit ca ea nu avea niciodata de-a face cu el. Pentru ca acel Adu avea cu siguranta alte valori decat ea, altfel nu ar fi putut sa faca lucruri pe care ea nu le-ar fi acceptat nici picata cu ceara.

Iar daca acum aceasta grila diferita de valori nu parea sa aiba nici o repercursiune nu se stie deloc ce va fi in viitor. Cum poti armoniza doi oameni daca unul spune mereu bani si celalalt liniste? Cum ii poti trimite in aceeasi directie daca unul vrea risc si altul incredere?

Si acum ce sa faca? Sa incerce sa schimbe valorile lui Adu era chiar aiurea. De ce nu si le-ar fi schimbat pe ale ei la o adica? Sa ii spuna ca sunt niste valori gresite in speranta ca va renunta singur la ele insemna doar sa arate cu degetul in directia prapastiei catre care se indrepta relatia lor. Ca sa isi mentina linistea si cota de enervare la limite rezonabile Sorana a preferat sa nu mai vada deciziile lui Adu cu care nu era de acord, desigur, cu conditia sa nu o priveasca pe ea in mod direct. Nici nu a bagat de seama cand a dat afara pe cineva care nu merita; nici cand a incalcat niste intelegeri, nici cand a impus prin agresivitate. Ai fi spus ca trece printr-un tunel in care nu patrunde nimic din ceea ce se intampla in lumea exterioara.



Doar din cand in cand isi spunea ca agresivitatea e ceva care nu poate fi tinut neaparat in frau si folosit doar intr-un anumit spatiu. Cine stie ce va face Adu daca la un moment dat daca nu ii va conveni comportamentul ei? Daca va incepe sa tipe la ea?



Era clar, se afla cu totul si cu totul pe marginea prapastiei.