Hot City - Cultura urbana feminina

V-am spus deja ca Sorana tot obisnuia sa isi petreaca timpul privindu-l pe Adu. Il privea dimineata inainte de a se trezi. Il privea cand se barbierea o data la 4 zile. Il privea cand manca pepene. Si cand isi incheia cureaua la pantaloni. Cand erau afara il privea cum merge, cum se aseaza pe scaun, cum conduce, cum raspunde la telefon… privea si privea si se gandea intens, desi rareori mai spunea ceva, de obicei sugestii de bun simt – indreapta spatele ca faci cocoasa, vezi sa nu cazi cu scaunul, varza nu iti face bine la stomac…



Iar tot acest efort o obosea foarte tare, chit ca avea un sentiment de implinire fiindca isi juca asa cum trebuie rolul. Evident, fara ea el nu avea nici o sansa de supravietuire, i s-ar fi uscat pielea de pe fata si doar perfuziile l-ar mai fi tinut in viata. Totusi avea un sentiment de nemultumire, caci Adu nu dadea nici un sentiment ca ar intelege cat se epuizeaza ea pentru binele lui, ba uneori parea chiar un pic iritat.



Iar Sorana ar fi vrut si ea sa se simta cocolosita si protejata, asa cum se intampla in filme. Ar fi vrut ceva sa mai scuture monotonia, ar fi vrut ceva… niste gesturi exagerate. Nu ar fi putut si el sa o cheme intr-o excursie la Paris de pe un id fals de messenger? Sau sa o duca pe o campie si sa ii spuna ‘uite, aici va fi casa noastra’ si sa faca dragoste acolo, printre papadii? Sau macar sa ii cumpe pantofii aia care ii placeau, dar ii era lene sa se duca pana la magazin sa ii probeze?

Evident ca nu poti spune ceva de acest gen, ca orice ai primi isi pierde tot farmecul. Ideea era sa fie surprinsa de fericire, si nu sa fie programata. A munci pentru propria fericire inseamna a pierde jumatate din intensitatea ei. Asa ca se plimba prin casa, trecea din bucatarie in hol, din hol in baie, din sufragerie in balcon, din pat in cada, de la masa la oglinda. Si mai scapa cate un as vrea… niciodata completat.



Adu nici ca a bagat de seama ceva in neregula in prima saptamana. In saptamana doi a inmultit un pic partidele erotice. In saptamana trei a venit cu ciocolata si flori. In saptamana patru a dus-o la o petrecere fitoasa plina de femei mult mai incitant aranjate decat Sorana, dar nu si-a dezlipit nici o clipa ochii de ea. Si cu toate acest as vrea… nu ii mai parasea, ii insotea cand comandau mancarea la restaurant, ii trezea dimineata, intervenea fara sens in mijlocul unor conversatii destinse.



Mai tarziu Sorana simtea atata lehamite incat nici macar as vrea… nu ii mai venea sa spuna. Doar ofta asa, la nesfarsit si fara motiv.



In cele din urma Adu a cedat nervos si a spus ceea ce nu ar fi vrut niciodata:

Haide, vino sa imi povestesti ce te framanta.



Initial Soranei nu ii trecea nimic prin cap, nu e ca si cum ar fi putut sa spuna articulat uite aici e si totul va fi ok dupa ce se repara ce nu merge. Dar nu a vrut sa il supere explicandu-i ca boala ei e asa, cam fara leac, asa ca a inceput sa vorbeasca. Dezlanat. Despre cum este si cum a fost si cat de tare a plans cand si-a pierdut mingea cu buline pe la 5 ani si cum nu crede in ruptul capului ca Brad Pitt o merita pe Angelina si cum noul ei sef da semne sa devina o pacoste si cat de frumos este Parisul si…



Dar sa ii lasam, sedintele de terapie sunt confidentiale.