Hot City - Cultura urbana feminina

In urma cu cateva luni eram o fiinta normala. Nu imi doream chestii pretentioasa si speram ca intr-o zi sa nu mai existe nici o persoana care sa se planga de frig sau de foame.

Intotdeauna am considerat ca luxul este inutil, ca nu lucrurile materiale ar trebui sa fie sursa fericirii noastre. Nu ma intelegeti gresit, ma bucur cand imi cumpar o bluzita draguta dar nu sunt de acord sa dau 150 de lei pe ea.

Asta se pare ca a fost valabil pana inainte de pregatirile maritale. Ca o persoana responsabila, rationala si chiar prea economa uneori, mi-am stabilit un buget de nunta:

• rochia nu va costa mai mult de x lei

• pantofii vor fi in jur de y lei

• accesoriile vor varia intre t si z lei

Ei bine nu a fost zis si facut, pentru ca dupa cateva rochii probate am concluzionat ca x lei e prea putin si trebuie sa extind bugetul cu 1.000 de lei.

Dupa o saptamana, si alte 3 rochii, mi-am dat seama ca rochia viselor mele ar putea costa x+1.000 de lei +500 de lei. Cum nu am sa ma zgarcesc pentru 500 de lei cand vine vorba de rochia mea de mireasa, dupa o luna (si alte cateva probe) mi-am cumparat rochia visurilor mele in valoare de 3x si ½ lei.

Pentru a pastra coerenta, pantofii au costat 2y, iar acccesoriile 3z lei. In prezent cunosc toate magazinele de fite din Bucuresti si stiu care dintre marcile de pantofi Bata, Veronesse si Vicina au cel mai comod calapod.

Stiu sunt un monstru. Din cauza mea mor copiii de foame si a fost inundat nordul Moldovei.

Insa, in urma penultimei probe oficiale a rochiei, pantofilor si voalului, am stabilit ca voi fi un monstru superb.