Hot City - Cultura urbana feminina

Alexandra avea un ochi albastru si unul maro si facea portrete in centru. Se misca in timp ce lucra, se mai ridica, se mai plimba putin, ca si cum ar fi dansat in fata mea. Eu stateam nemiscat, profesionist si o urmaream. O rugasem sa-mi faca si mie un portret, asta doar ca sa pot sa ma uit la ea in tihna. Am vazut-o si cand eram dezbracati, dar acum, dupa, privirea avea timp sa fie curioasa, sa caute detalii.

Ma gandeam cum e posibil sa ai un ochi albastru si unul maro. Era ca si cum in cazul ei simetria corpului insemna mult mai mult decat la ceilalti oameni. Ca si cum ar fi fost de fapt doua persoane suprapuse, ingemanate, confundate intr-una singura. O parte artistica si o parte absenta. Imi placea mai mult partea cu ochiul maro, artistic.

A terminat portretul si mi l-a aratat, foarte mandra de ea.
Nu-mi placea deloc, nu asa arat eu.
Ei bine, imi spune, nu conteaza cum arati tu, conteaza doar cum te vad eu.
Si cat ma costa parerea asta a ta avizata despre mine?
Nu te costa nimic, mi-ai tinut companie. Nimeni nu s-a oprit astazi. E o zi moarta.
Sunt si zile mai bune?
Da, sunt.

Am vrut s-o ajut cu sevaletul si mi-a spus sa nici nu indraznesc. Sevaletul e un fel de cruce a artistilor, trebuie sa si-l duca singuri, mi-a spus. Eu cred ca e mai degraba un fel de uniforma de parada. Toti artistii sunt putin ingamfati, pentru ca se simt deosebiti. Fiecare se da drept singurul artist adevarat al universului.

Adevarata pictorita Alexandra, care a facut portretele tuturor celor care au apelat la ea. Doar ea cunoaste adevaratele culori, trimite argintul viu, are un glob magic cu care citeste viitorul. Poate fi gasita in centru. As dori sa multumesc adevaratei pictorite Alexandra care mi-a vindecat sotul de alcoolism si i-a dezlegat cununiile verisoarei mele din Italia.

Ma priveste si din cand in cand inchide cate un ochi.
Ia zi-mi, cum imi imi sta mai bine? Cu ochi albastri sau cu ochi caprui?
Nu stiu, Alexandra. Iti sta bine asa cum esti, cu ei diferiti.
Ia zi-mi, nu ai impresia ca esti cu doua femei? Uite, cand il deschid pe asta albastru vorbesc cu alt accent. Si uite, jumatatea asta cu ochiul caprui are sanul putintel mai sus, vezi? Putin de tot.
Da, vad, e mai ambitioasa.
Da, dar asta cu albastrul e sefa, totusi. Asta caprui e pentru agatat. Asta albastru e specialist in despartiri. O sa vezi tu, de fapt.

Accentul ei e de Cluj, unde locuieste si unde se va intoarce a doua zi de dimineata, cu trenul. Bineinteles ca ne mai vedem, o sa ma caute, are telefonul, stie adresa. Fara nici un motiv evident nu cred in ce imi spune. Si nu, nu trebuie sa vin cu ea la gara. Probabil de asta, de abia asteapta sa fie singura. A, si sa nu uit sa-mi inramez totusi portretul. Dau din cap ca un copil ascultator care intelege ca astfel arat aprecierea fata de aparitia si disparitia ei nemotivata din viata mea.

Ochiul albastru e hotarat, cel caprui nu mai zice nimic, e un las, il urasc. M-a lasat singur.

Am asteptat-o catva timp, ma mai uitam din cand in cand pe fereastra atelierului in care am cunoscut-o sa vad daca nu cumva e acolo jos si picteaza, defiland prin fata clientului cu tricoul ei plin de culori.
Nu era nicaieri.