Hot City - Cultura urbana feminina

Pe nesimtite mi-am ridicat bluza. Doar cat sa imi deschiei nasturele
de la pantaloni. Era atat de multa lume in jurul meu, dar nimeni nu
vazuse nimic. Mi-am tras fermoarul jos. Incet. Pana aproape la
jumatatea slitului. Si am scos un oftat de placere. In surdina. Ascuns
de linistea salii.

What the fuck?!?!  Ce facusem?!?! Abia dupa vreo 20 de secunde mi-a picat si mie fisa.
Mi-am descheiat pantalonii pentru ca ma strangeau in timp ce mai uitam
la film. La cinema. In mijlocul unei sali arhipline. Pentru prima data
in viata mea am descheiat un nasture la pantaloni.  Fara sa-mi dau
seama. Cu ochii beliti si lipiti in ecranul ala mare de panza, pe care
Hollywoodul ne serveste toate aberatiile lumii.

Pierdusem actiunea filmului. Nu ma mai interesa nici Brad Pitt, nici
George Clooney, nici ciudatul film facut de mult prea laudatii (parerea
mea) frati Cohen. Ce tocmai se intamplasem era mult mai grav... Eu, cel
ce nu-si gaseste niciodata blugi ca nu exista atat de stramti la
raionul de barbati, eu, cel care ma laudam ca pot manca orice, oricand,
oricum,  eu, cel criticat zeci de ani ca sint mult prea slab, eu imi
descheiasem pantalonii sa-i fac un pic de spatiu burtii. Eu, omul,
barbatul, intrasem intr-o noua etapa a vietii printr-o simpla
descheiere de nasture.

Cine zice ce doar femeile isi fac probleme in ceea ce priveste greutatea se inseala. Amarnic.
Noi, barbatii, sintem chiar mai ingrijorati decat femeile. Si noi
sintem in stare sa renuntam la paine (am eu un colg care nu mananca de
cativa ani buni ca sa arate bine), si noi ne facem abonamente la sala,
si noi tinem cu totdinadinsul sa purtam haine pe corp, si noi ne
"sugem" burta ca sa nu ne vada altii proportiile pe care le-am luat.
Usor panicat de gestul pe care-l facusem, mi-am dedicat dimineata celei
de-a doua zile studierii mele. M-am infatisat doar in chiloti in fata
oglinzii din baie. Si m-am privit. Nemultumit. Mda, pantecul prindea
proportii. Sa fie de vina inactivitatea mea totala?! Sa fie de vina
orele multe state la birou, pe scaun?! Sa fie hrana ce o consum seara
tarziu, de o calitate atat de indoielnica incat ar face un nutritionist
sa planga?! Nu mai conta. Nimic nu mai conta. M-am pricopsit cu o
chestie semi-sferica ce pare ca vrea sa creasca. Mai mult si mai mult.
Pana ma inghite. O priveam (pe ea, burta) cu ura. Inca nu e grav. Daca
o trag un pic e aproape invizibila. Mi-am scos un pic si pieptul in
fata, am luat o atitudine agresiva si m-am privit deloc in oglinda.
Mda, inca nu-i asa grav. Dar poate fi.

Cum studierea unei probleme atat de grave nu poate fi facuta
superficial, m-am indreptat spre oglinda din hol. Mare, ma vad din cap
pana in picioare. Si am inceput sa "apar" in fata ei din diferite
unghiuri. Imi faceam diferite intrari in raza de cuprindere a oglinzii.
Natural, firesc, relaxat, sa-mi dau si eu seama cum ma vad altii ba din
fata, ba din profil stanga, ba din dunga dreapta. Mda, se cam vedea
burtica...

Ce-i de facut? Pai mai am doua luni de abonament la sala. Da,
abonamentul ala extrem de scump platit un an. Exact, ala de care m-am
folosit doar vreo 8 zile tot anul. Dar parca vad ca nu merg nici in
cele doua luni ramase. O sa gasesc eu un motiv. Ba ca-s obosit, ba ca-i
urat afara, ba ca acum 8 zile m-a luat un carcel. Am acasa si banca de
abdomene. Aia din dulap, pe care imi stau acum caciulile? Da, aia. Dar
pot sa fac macar niste geniflexiuni... Tu? Glumesti, prietene...Nu mai
bine te uiti la un film cu altii care fac genoflexiuni? Ba da, mult mai
bine. Pai si ce ai de gand sa faci? Pai...cam ce faci si tu,
cititorule... Imi dau seama ca nu-i bine ce se intampla dar nu fac mai
nimic. Ma apuc sa citesc reviste de specialitate dar tot nu voi face
mai nimic. Imi trag burta mai tare si mai tare, pana cand trebuie sa-mi
schimb toti blugii si toate tricourile.

Mai multe din gandurile lui dono despre o gramada de subiecte gasiti pe blogul lui.