Hot City - Cultura urbana feminina

Ma asez cuminte in lungul rand de masini, format la bariera aflata in drumul meu spre munca. O banda pe sens. Deci un singur rand. Dar in dreapta, in ceea ce ar fi marginea drumului, soferi la care le-as sparge rotile la orice ora au mai format un rand. Tehnica lor e simpla. Se aseaza in randul paralel si apoi, cu tupeu sau rugaminti, intra in randul principal. Luand "fata" celor care au stat ca fraierii minute-n sir la "coada".

Ok...Pana acum eram obisnuit sa vad in randul paralel mitocani, tarani, smecheri si masini oficiale. Bineinteles, eu ii injur atunci cand trec pe langa fraierul de mine. Ba poate dau de nervi cu pumnul in volan, mai claxonez, mai le arat degetul ala cu jignirea. Azi insa au inceput sa treaca fluturand pe langa mine femei. Femei la volan. Se sparsese teava cu femei care nu doreau sa stea la rand. Le priveam fioros cum sprintau ca niste capre spre inceputul coloanei. Mizand, nu-i asa, pe faptul ca sint femei. Iar ei, cavalerii, le vor permite sa le intre in fata. Si ce daca ei au stat la bariera 20 de minute?! Ele sint femei, au prioritate. Dar nu in fata mea. Nu azi. Pentru ca deja ma enervasem. Si clocoteam atunci cand am observat ca in spatele meu se insinueaza o naluca neagra...

O masinuta mica si neagra. Ce avea la volan o "caprita" mica si bruneta. Cu dezinvoltura, soferita a tras in paralel cu mine. Mesteca guma. Io pe drumul de asfalt, ea pe ala de pamant. Stiam ce va urma. Eram pregatit. Am privit spre ea. Ea spre mine. Un cercelus boaba bagat in nas scanteia in soare diminetii. Isi luase ochii aceia rugatori, ai motanului din Shrek. Ati vazut Shrek? Sa-l vedeti. Macar pentru ochii motanului rugator. Eu aveam ochelari de soare. Deci nu exprimam nimic. Iar moaca imi era impietrita. Asteptam sa vad ce face in continuare. Si-a impreunat mainile, stil Madonna - Like a prayer. Si mi-a facut semn ca vrea sa-mi intre in fata. Eu, cu ochelarii mei impenetrabili, stil Ray Charles, mi-am pastrat imobilitatea. Savuram momentul. Nu intentionam sa o las sa-mi intre in fata, dar ma simtem satisfacut ca ma roaga. Eram in timpul lectiei de politete. Ea inca nu stia asta. A aflat in momentul in care masina din fata mea s-a miscat, eu i-am facut "capritei" semn ca "pe aici nu se trece" si mi-am vazut de drum. A lasat-o insa cel din spatele meu. La el privirea motan functionase.  

Doamnelor, iubesc femeia la cote inestimabile. Ii dau scaunul meu, ii deschid usa, ii dau bucata mea de paine, camasa de pe mine. Atata timp cat ramane doamna si nu intra in tagma personajelor cu un comportament indoielnic. Caci atunci cavalerul de mine cauta in strafunduile lui si scoate la iveala bulangiul incatusat. Pe care nici macar eu nu vreau sa-l cu cunosc.

Mai multe din gandurile lui dono despre o gramada de subiecte gasiti pe blogul lui.