Hot City - Cultura urbana feminina

Nu-i deloc distractiv sa ai o boala. Oriunde in lume ai trai. In Romania poate deveni insa tragi-comic. Cu spitalele stam cum stam, vai de capul nostru. Ori au echipamente atat de invechite incat radiaza mai tare decat Cernobalul, ori au la subsol ultima aparatura a secolului dar nu au dreptul sa o puna in functiune. Ca mai lipsesc niste semnaturi. Doctorii tineri ne pleaca pentru ca nu pot trai cu cateva sute de roni p­e luna. Iar unii pur si simplu nu vor sa stea cu mana intinsa la pacientii grav bolnavi si mai saraci decat ei. Majoritatea doctorilor mai varstinici nu mai au astfel de retineri, selectia naturala functioneaza si in spitale. Ai-te tai, n-ai- tai tai!

Medicamentele sint un lux, mai ales atunci cand esti pensionar si nu poti sa iei o compensata ori o gratuita pentru orice betesug. In plus, unii medici au obiceiul sa recomande medicamentele cele mai scumpe. Ca, deh, au primit o "atentie" de la importatorul medicamentului respectiv. Interesant e ca ingrijirea sanatatii e o fantastica lupta aici, la noi, si la cele mai primare nivele.

De exemplu taica-meu nu are voie sa manance cu sare. Are tensiunea undeva deasupra tuturor posibilitatilor. Eliminarea totala a sarii din alimentatie e extrem de importanta. Si a venit pe la mine. Si am zis sa-i iau ceva de mancare. Am mers la un mare mare si cu pretentii magazin alimentar. Supermarket. Convins 100%  ca o sa-i iau de toate. Mezeluri, branzeturi, paine, cate si mai cate. Si am norocul in magazin sa dau rapid taman peste o doamna ce dupa atitudine parea categoric sefa. Ca stergea pe jos cu amaratele ce aranjau marfa in rafturi.

- Sarumana, am si eu o rugaminte...
S-a intors mirata spre mine. Probabil era descumpanita de faptul ca cineva intervnise taman cand isi umfla muschii atat de grozav.
- Da, va rog... - a murmurat privindu-ma cu atentie.
- As dori sa iau si eu de-ale gurii fara sare.
Parca i-am tras o lopata in cap.
- Poftim?
- Fara sare, doamna, alimente fara sare. Pentru oameni bolnavi care nu au voie sa manance cu sare.
- Pai... nu stiu daca avem ceva...
- Nu pot sa cred! - zic io. In magazinul asta mare si plin cu de toate nu aveti nimic?!
- Pai...sa intreb. - siguranta ii disparuse. Si o vad cum pleaca spre raionul de lactate. Io dupa ea. Si o intreaba acolo pe o domnisorica ce alimente fara sare detine raionul de lactate. Nimic. Ba, ceva urda. Da' aia prin definitie nu prea are sare in ea. Merge apoi la mezeluri. Nimic. Apoi merge la panificatie, io tot dupa ea. Nici acolo nimic-nimicuta. Nici o chifla, un corn, nimic.

Am luat urda. Si am iesit cu plasa aproape goala gandindu-ma la conditia bolnavului din Romania, vai steaua lui de bolnav... Si gandindu-ma ca probabil nu-i o afacere sa produci si alimente pentru bolnavi. Ori sa te aprovizionezi cu asa ceva. Si gandindu-ma ca nu-mi ramane decat sa-l scot pe taica-meu la pascut pe iarba de langa cartier. Sper ca aia nu are sare. Desi la cati caini maidanezi isi fac veacul prin zona...

Mai multe din gandurile lui dono despre o gramada de subiecte gasiti pe blogul lui.