Hot City - Cultura urbana feminina

De ceva vreme navighez pe siteuri imobiliare. As vinde ceva, nu pot, nu-i bai, noi sa fim sanatosi. Intr-o buna zi nu - foarte indepartata - m-am surprins chicotind. In timp ce priveam fotografiile facute ­in casele oamenilor ce si-au scos proprietatile la vanzare. Da, ma amuzam, ma relaxam. Si mi-am dat seama: navigatul pe siteurile imobiliare e un fel de tras cu ochiul in casa omului, cu acordul lui.

Vi s-a intamplat sa treceti seara pe langa geamurile unei case - apartament de bloc la parter - si sa fiti tentat sa trageti cu ochiul inauntru? Da, desigur. Ori poate nu ati facut-o din decenta, sa nu-l vedeti pe propritar scarpinandu-se molcom prin chiloti. Veti zice acum ca vizionarea unor anunturi imobiliare e cu totul altceva. Eu va contrazic. Teoretic asa ar trebui sa fie. Prezentari de case ordonate farmaceutic, lustruite si bine puse la punct. Ca doar stapanii au chemat pozarul sa dea casa la ziar. Nu, nu-i asa. Si de-asta ma distram copios. Unii romani nu ofera o prezentare impersonala a apartamentului ci, din neglijenta, miserumpism, nesimtire ori graba, isi prezinta spatiul intim asa cum e el in fiecare zi. Ori mai rau.

Pentru ca am vazut fotografii din dormitoare unde perna de pe pat mai avea forma capului. Iar plapuma era aruncata jos langa pat. Un maieu pe un scaun vechi. Si un brat de haine era facut gramada la baza dulapului. Daca ar fi fost rezolutia fotografiei mai buna, cred ca as fi vazut si firele de par cazute pe perna. Am vazut bai in care lenjeria era pusa la uscat. Pe o sfoara ce trecea gratios pe deasupra chiuvetei si a veceului. Nu m-am concentrat sa vad daca sosetele erau cu gaura bonus ori ba. Si am vazut ca inca se colectioneaza ambalaje de sampon ori gel de dus pe marginea cazii. Semn evident de prosperitate. Nu-mi spuneti ca un om normal are 64 de recipiente pentru ca are nevoie de ele. Ca nu cred. Si am remarcat ca multi dintre romani au in baie o galeata. Majoritatea galetilor sint de plastic. Dar am vazut si din tabla. Vorba aia, paza buna trece primejdia...

Am tras interesat cu ochiul si prin sufragerii. Portretele bunicilor - alb negru - atarnau pe pereti. Carpeta e nelipsita, simbol de romanism ce are ca tema principala Rapirea din Serai ori Lei odihnindu-se. Se mai poarta pestele bibelou cu gura deschisa. Si spreiuri consumate asezate cuminti in biblioteci. Nu a disparut nici mileul. Iar balerinele si pescarul chinez inca rezista ca element important de decoratiune interioara. Am remarcat si faptul ca multe din anunturi incep cu "gresie, faianta si termopane". Un fel de sfanta treime (am scris cu litere mici sa nu fie blasfemie) necesara si suficienta unui apartament. Gresia pare pentru roman la fel de pretioasa ca podeaua din lemn de trandafir. Ca o vezi in baie e ok. Ca umple holul, hai sa fie. Da cand o vezi si in sufragerie si uneori in dormitor, te ia clantanitul de dinti. Sa nu uitam de usa de metal. USA DE METAL. Ce spune asta? Ca-i cam vai de curu nostru daca traim tot timpul cu teama in suflet ca da hotul peste noi. Noroc ca sintem din ce in ce mai saraci si tentatia dispare...

Da, navigarea pe siteuri imobiliare poate fi o experienta interesanta. Tragi comica. De voie de nevoie voi continua sa bantui ofertele "de nerefuzat". Asta pana cand m-oi pomeni fata in fata cu fotografia unei bai unde propritarul sade bland pe buda.

Mai multe din gandurile lui dono despre o gramada de subiecte gasiti pe blogul lui.