Hot City - Cultura urbana feminina

Va spun eu, vine. Vad semne clare. Nu ca alea mentionate in Biblie, dar parca la fel de ingrijoratoare. Lumea se intoarce cu dosul in sus, lucruri de rusine ajung sa fie apreciate. Si in fond asta inseamna apropierea Apocalipsei. Sa o luam cu inceputul.

Pe "vremea" mea era destul de rusinos sa dansezi pe Macarena. Cunoasteti melodia, stiti dansul? Daca nu, cautati-l pe net. Apoi lumea s-a stricat tot mai tare si mai tare. Au inceput sa apara semnele "rele". Oamenii dansau Meneaito. Nu era chef-petrecere-nunta sa nu fie Meneaito si zeci de topaitori. Acum se danseaza Pinguinul. E cul sa dansezi Pinguinul. Mai ales cand esti la gratar, la iarba verde, cu petul de bere in mana, langa un rau unde poti sa arunci resturile de la gratar. E clar, vine Sfarsitul Lumii...

Pe vremea mea era mare lucru sa te faci profesor, medic, chiar inginer. Bataie mare la inscriere la facultati, zile si nopti de invatat, emotii, ros de unghii, cafele baute, tigari fumate, cursuri tiparite. Acum e mare mare mare lucru sa te faci asistenta de vedeta de televiziune. Medic?! Profesor?! Bleah, niste sarantoci care nu au ce manca si asteapta spaga. Va spun eu, e de rau.

Inainte sa apara semnele clare, era mare mare realizare sa fugi pana in afara tarii. Sa vaza si ochiul tau o capitala straina, o minune a lumii antice, un castel incarcat de istorie, o Mare Moarta, un muzeu, o cultura, o civilizatie. Acum nu. Doar tampitii mai fac asta. Fuga pana la Mamaia, un sezlong bun pe plaja langa frapiera cu sampanie, seara au o masa cinstita intr-un club laudat. Iarna se merge frumusel pe Valea Prahovei, banutu gros la hoteluri de multe stele, se “schiaza” printre miliarde de turisti ce se inghesuie pe partiile scurte si pline cu noroi. Iar seara la clubul laudat - sezon iarna. Sodoma si Gomora, vai vooooua!

Oamenii se mai inchinau din cand in cand prin biserici. Poate pentru ca nu era voie. Poate doar in momente de restriste. Dar stiau ce-i aia o rugaciune, stiau cam cum se fac miscarile la cruce. Acu ba! Esti taran, bibicule, daca ai vreo legatura cu religia. Cu o exceptie! Simboluri religioase din aur, aur mult, aur gros, e permisa chiar si purtarea la gat a icoanelor. Plus tatuaje. Mari, daca-I posibil. Deci, dragii miei, e vorba de chip cioplit, inca un semn clar ca ne ducem pe pu...stie.

Atunci cand mai aveam o sansa, existau carti. Da, carti, cu randuri in ele, pe care le citeai si invatai una alta, dezvoltai imaginatia, culegeai informatii, te mai si smiorcaiai la romanele de dragoste, te mai infiorai cu Edgar Allen Poe, mai incercai sa-ti dai seama cine-i criminalul Agathei Christie. In aceste ziulici ce preced marele final, cartile au locul lor in anticariat. Si cititorii lor la fel. Acum se citesc Ciao si Cancan si Stori si Paparazzi si alte-reviste-colorate-cu-poze-multe. Daca nu apari in ele, nu existi. Esti pierdut! Asa cum e si lumea...

Si revin, ca nu ma pot abtine, la intaiul si cel mai important semn, pacatele mele. Pinguinul. Cine dreacu (Doamne iarta-ma) a putut inventa un asemenea dans?!

Mai multe din gandurile lui dono despre o gramada de subiecte gasiti pe blogul lui.



 

­­­­­­­­­­­­