Hot City - Cultura urbana feminina

Umerii lui sunt largi, probabil cei mai largi umeri din sud-estul Europei. Ochii sunt doua piscine albastre care, ce paradox!, par sa ascunda totul sau nimic.

Parul lui, pana corbului, moale si numai bun de tr­ecut degetele prin el. Gura lui e facuta pentru a fi muscata cu grija. Pielea e neteda si buna de luat la mangaiat. Gatul e puternic, ca de taur in arena. Numai bun pentru sa iti rezemi gambele pe langa el in punctele culminante. Parerea mea, dar nu numai.

Suntem 20 de femei cu ochii iesiti din cap de atata efort, fixand obsedant acelasi lucru: calaul nostru numit speranta. E ora de aerobic, pentru care ne-am sculat dis de dimineata si am alergat intr-un suflet jumatate de oras, pe burta goala. Si domnul asta rrrrrr, e antrenorul nostru. Rosii la fata si gafaind infundat, ne miscam ca un batalion al dragostei langa acest mamifer care desi ne chinuie, ne vrea cica binele.  

Poarta mereu pantaloni albi, pentru ca el nu are nevoie de culori care subtiaza. Prin pantaloni ii banuim chilotii. Prin chiloti din pacate nu se mai vede nimic, desi noi ne uitam fara incetare, cu ochi mijiti de felina infometata, sperand ca o sa dobandim abilitatile lui Superman, de a vedea prin chestii. Da, vrem sa vedem prin chestii. Vrem acum sa vedem. Rrrrr.

Stiti cum sunt puii de ciobanesti care desi sunt foarte pui arata ca un catel adult din alta rasa? Si e curios cum ei se zbenguie si se joaca, pentru ca sunt asa de mici la sfat, chiar daca uriasi la stat? Asa si calaul nostru. E un voinic care nu se poate stapani sa nu danseze intre exercitii cu figuri care sigur sunt apreciate in Krystal. Vezi cum are chef de balamuc si acum e singur cu 20 de femei care emana endorfine amestecate cu feromoni de imperechere.

Apleaca-te! Mai mult! Asa! Ma aplec, ma aplec, n-ai tu grija. Imi face placere sa ma aplec in fata ta. Rrrrrr. Capul plecat sabia nu-l taie. Si acum loveste! Si vine langa mine si intinde o mana, ca sa-mi arate unde sa-i trag un picior si apoi un pumn. Mi se impaienjeneste privirea si ma vad harjonindu-ma cu el intr-o lupta cu perne, in chiloti, dimineata, inainte de cafea. Ii trag un picior, dar cu mila, asa. Nu vreau sa-l ranesc. Adica vreau, dar nu in felul asta, daca intelegeti ce vreau sa zic.

Se mai rasuceste putin prin sala, mai da o indicatie ici, mai aplica o vorba de incurajare dincolo. Se intoarce la mine si poposeste ca din intamplare intai pe un umar al meu gol. In timpul asta ma contorsionez ca la circ, ca sa nu-l dezamagesc. Si de unde credeam ca nu mai pot, uite ca m-a cuprins un val de energie. Fara sa calculeze din ochi, isi pune apoi mana pe singura bucata de piele descoperita, de vreun centimentru, intre T-shirt si pantaloni. Ah.

Celelalte 19 se uita in timpul asta cu ochi mici si rai, de feline care au ratat prada. Sunt ciudoase mai ales pentru ca ele arata mai bine decat mine si nu scapa nicio ora. Eu, mai lenesa, si totusi uite: m-a observat.

Atentie la pelvis, impingeti-l inainte! Ochii la mine! Crede-ma, dragul meu, ca toata atentia mea este indreptata catre pelvis. Ochii mei sunt atintiti la tine, orice-ar fi, chiar cu riscul sa-mi rup gatul in timp ce performez exercitiile astea periculoase pe care mi le ceri. Rrrrrr.

Si uite cum ne petrecem, eu si alte 19 femei cu responabilitati sociale, copii, barbati si joburi sofisticate, toate joile dimineata. Asudand, suferind fizic si psihic, ascultand horny comenzile unui baiet cu muschi de otel, un calau numit speranta.