Hot City - Cultura urbana feminina

 Nenorocitele de scaune din aerogara mi-au distrus spatele. Degeaba ma mut mereu pe altul, in afara de priviri dezaprobatoare nu obtin nimic. Destule priviri, de la destui, mereu altii. Ca doar nu sta nimeni zece ore pe aici, ca mine. Mi-am cheltuit aproape toti leii, mancand si turnand cola in mine. Din cand in cand ies afara, la o tigara. Am facut si o cucerire, un soferel simpatic de la Fly Taxi. Lasa ca e bine, cine stie, poate totusi ma intorc.

Cucerire pe dracu. Ma privesc in oglinda de la toaleta. Arat exact ca cineva care sta de zece ore in aceleasi haine pe scaune proaste, se indoapa si toarna pe gat cola. Ma spal pe fata si refac machiajul. Gata, alt om. Dar am si bagaje! Un pic de folosire a servetelelor umede, schimbat chiloteii, sosetele si tricoul. M-am inselat. Acelasi om, doar un pic mai curat si in alte haine.

Aia de la informatii vrea sa ma omoare. Am mai vazut privirea asta si atunci, inainte, nu eram protejata de atmosfera oarecum asiguratoare a unui aeroport international, cu camere video. Asa ca ma simt un pic de tot bine ca vrea dar nu are cum. Am in momentul asta boala pe toata lumea, si imi pasa cam prea putin ca ea sta mai multe ore decat mine aici si mai multe zile si mai multi ani. Sau cine stie, poate raman si eu aici, de tot.

Ies iar la o tigara. E opt fara zece si vin o gramada de din astia in costum bleumarin. Ele sunt cele mai tari, uratele, grasune, in fuste din alea de deux-pieces care stau bine numai pe Nastasija Kinski cand joaca vaduve mafiote. Sau pe mine. Pe ele nu. Ei arata mai bine. Au toti legitimatii de aeroport, probail sunt tura de noapte. Ce-or face? Ceva fac ei, dar sigur nu e ceva misto, cu mutrele astea. Unul din astia,inalt si fatos oarecum, se uita la mine ca la o musca strivita. Sau pe care vrea sa o striveasca. Marfa. Tot personalul aeroportului ma vrea moarta. Si eu vreau sa mor.

Se implinesc douasprezece ore de cand stau pe-aici. Macar e altcineva la informatii. Ala, care vrea sa ma striveasca. A trebuit sa vorbesc si cu el, ce era sa fac. Aeroportul e depasit de problema mea. Eu as rezolva-o dar in lege zice ca infractiunile se sanctioneaza in fel si chip. Nu-l mai vad, sta jos si e disparut cu totul dupa ghiseu. E si asta un fel de descurajare, nu-ti mai vine sa te duci sa te apleci spre el. E zece noaptea.

Paisprezece ore. Nu am dormit de 18, daca nu pui la socoteala cate un sfert de ora cu capul cazut pe bagaje. Nici nu mi-e somn. Am dat trei sute de mii pe doua Red Bull-uri. Nu mi-e somn. Mai am doar un milion. La preturile astea din aeroport, mai rezist maxim 5 ore cu ei. Nu mi-e somn deloc. Ma intorc de la tigara. Ma lovesc in usa de o uniformoasa din asta, ne-grasa, cu niste figuri groaznice. Vai Doamne, am calcat-o cu bocancul meu grosolan pe varful de lance al pantofiorului. Evident, nu mai am nervi pentru momente artistice. La cele o suta de cuvinte ale ei raspund cu cinci, dar bine alese si pline de miez. Reactioneaza ca si cum stie ce inseamna ce am zis dar nu suporta sa i se aminteasca de existenta unor astfel de lucruri pe lume. Pe mine ma doare in cot. Ii spun asta, sa stie si ea. Fatosul de la informatii se simte dator sa intervina, cu o privire dezaprobatoare. Catre mine, catre ea? Nu-mi dau seama. O las in mijlocul recitalului si plec spre toaleta. Daca vine dupa mine, moare. Bine ca nu mi-e somn.

Paisprezece ore si zece minute. Parca totusi sunt un pic obosita. Si am un pic de draci din cauza lui R.M. (scria pe legitimatie), cu condurul ei ascutit. M-am hotarat. Daca se mai arata, ii scot pantofii si ii bag in buda. Ma hotarasc sa ma leg iar de ala de la informatii. Daca la inceput ma duceam din doua in doua ore, acum am ajuns sa sar de pe scaun la zece minute. Bineinteles, cel mai des ma abtin. Dar acum daca nu vorbesc cu cineva, explodez. Ala de la Fly Taxi e in cursa, probabil. Ma duc peste fatos. Vrea in continuare sa ma striveasca, cel putin asa pare. Ma dau un pic la o parte sa o las pe o tanti in varsta sa se intereseze de KLM-ul de la Amsterdam. Si pe ea vrea sa o striveasca. O fi o deformatie profesionala, poate totusi nu au toti ceva cu mine.

Ma conversez cu fatosul de la informatii. E singura persoana de pe aici care mi-a ascultat polologhia pana la capat. Se arata depasit. Imi desfiinteaza solutiile care implicau infractiuni, cu argumente oarecum valabile. Vorbeste foarte smecherit, sau mi se pare mie? E oricum deosebit de arogant, si in conversatie si in mimica. In mod normal n-as sta

la discutii cu mr. Figuri, dar in 14 ore de singuratate te salbaticesti si sari la orice ti se ofera. Imi povesteste o intamplare asemanatoare (nu imi vine sa cred totusi ca a existat o intamplare asemanatoare!), dar eu nu ma mai pot concentra (e si obositor cu figurile lui). Ma uit la el. E interesant, nu stiu daca sa zic frumusel.

Ma invita in ghiseul de informatii. Are un metru patrat cred. Si el e mare. Nici eu nu sunt asa de mica. Arata foarte obosit, vazut live si nu prin geam. Uite cine vorbea, probabil arat ca un caine batut. Imi ofera o tigara. O accept, si, ingesiuta intr-un metru patrat alatori de fatos, de sub toata oboseala mi se ridica o dorinta acuta de a-i simti buzele pe gat.

S. ( n-am facut cunostinta, el imi stie numele de pe cerere, eu pe al lui de pe legitimatie), S. primeste un telefon despre mine! Zambeste, tot in figuri, cam iritat. Cica daca mai pot astepta o ora, ca se rezolva (probabil impresionati de rezistenta mea s-au hotarat, treaca de la noi). Ma umfla rasul si marturisesc ca am si uitat ca as putea sa plec. S., poreclit de mine Figurila ridica o spranceana, si ma intreaba languros daca din cauza lui.

Datorita, ii raspund.