Hot City - Cultura urbana feminina

Am auzit si eu, ca si voi probabil, ca la nastere slabesti 10-12 kg. Parca iti si inchipui cum intri acolo balon si iesi o silfida si jumatate. Ca si cum te-ai duce la o operatie de liposuctie. Tot intrumente ascutite ai, tot in zona abdomenului. Si te ametesc numai pe jumatate. Iar doctorii au aceleasi halate albe scortoase, ca sa se vada mai cu efect stropii de sange care sar atunci cand taie.

Ok, nu vroiam sa fiu macabra. Desi situatia o cere. Pentru ca atunci cand am reusit totusi sa ma cantaresc am aflat cu uimire ca am dat jos exact greutatea bebelontului. Si anume 3,500 kg. Va inchipuiti stresul la gandul ca am un corp atipic – unul care s-a hotarat sa pastreze toata cantitatea de grasime acumulata. Si parca nici la lichide nu ar fi renuntat. Dintr-o data, dupa 34 de ani, hotarat ca lui i-a fost suficient cat a supravietuit slab si de acum incolo vrea sa pastreze tot ce prinde.

Soc si groaza, dupa 2 zile de baut doar apa si de dureri care ai fi spus ca transforma un elefant intr-o gazela eu eram bine mersi cu 15 kg peste limita admisa de parerea mea despre mine. As fi devenit dintr-o data cea mai putin banala persoana care a nascut vreodata, una care sa arate ca si cum ar fi insarcinata toata viata de acum inainte. Iar ceea ce nu imi arata cantarul, oglinda imi dezvalua suficient de clar – nu aveam doua picioare, ci doua turnulete suficient de sanatoase incat sa faci bungee jumping de pe ele. Iar fata cu mare succes ar fi putut concura la cea mai rotunda si umflata din univers.

Mai ca m-as fi dus sa dau doctorii in judecata pentru ca pe toate celelalte mamici le-au slabit si la mine au uitat sa faca ceva de m-au lasat asa. Cu mare suparare imi aminteam de ce citisem pe bloguri si mai auzisem de la persoane fericite – vai, draga, am slabit 16 lg la nastere. Si eu am dat 10, dar nu pusesem de cat 9. Si eu.. si eu… toate vocile suave din jurul meu isi laudau reusitele kilogramistice. Iar eu ramasesem ratusca cea urata. Dar urata. Mai urata decat atunci cand aveam dreptul sa fiu urata si toata lumea imi spunea plina de bun simt – cat de draguta si sexi esti!

Si dintr-o data, sa vezi minunea. Ma urcasem pe cantar, asa, ca sa ma pot amari cu patalamaua la mana si ce sa vezi, peste noapte zburasera 4 kg. Asta dupa o masa copioasa de seara, cu salata si friptura si branza si numai d-zeu stie cata paine. Totul incheiat cu jumatate de kilogram de inghetata. Uitasem sa va spun, din cauza alaptarii sunt binecuvantata cu o foame de lup. Bine alimentata de mama care si-a pus in cap sa gateasca macar zilnic ceva care sa imi placa. Si cu toate astea, ce sa vezi, intre 2 cosmaruri si 7 treziri fortate cele 4 kg si-au pus aripioare si au zburat sa se aseze pe alte grasane.

Si apoi, rand pe rand, in fiecare dimineata observam ca alte kilograme ma parasisera, cand cu jumatatile, cand cate 2-3 deodata. Asta in timp ce regimul alimentar se pastreaza in tiparul – sa mancam cat un regiment de vanatoare, ca si cand maine nu ar mai exista.

Ah, the good life! Fie sa nu se termine niciodata.

Intrebarea ramane – oare unde se duc kg atunci cand se duc?

Te alinti, arati in continuare exact ca o gramajoara de pernute. Din punctul meu de vedere e ok, e cald, am mai mult loc. Dar de ce lasi oamenii astia sa inteleaga ca tu arati mereu ca o saltea? Nu, trebuie sa mai slabesti ca sa fii ca inainte.

Asa se intampla in wonderworld, adica lumea piticilor in scutece.