Hot City - Cultura urbana feminina

Intotdeauna am considerat persoanele cu copii un pic plictisitoare si previzibile. Mereu stii la ce ora se trezesc. Daca ii intrebi ce au facut aseara nu au mare variatie – am mancat un iaurt, am stat o ora sa adoarma bebele si apoi am facut un dus.

Zi de zi sa ii intrebi si iti vor spune acelasi lucru. Uneori cu variatii – iaurtul a fost inlocuit cu pasta de branza cu paine prajita sau bebele a adormit dupa 3 ore asa ca a renuntat la dus. Si daca ai rabdare sa asculti, povestit cu mare intensitate, ca si cum cine stie ce ar fi facut. Ok, bebelusul a plans 3 ore. Si ce e nou in asta?, te-ai intreba tu. Eu te-am intrebat ce ai FACUT. Ceva interesant, un om nou vazut, un film de care ai auzit. Ca doar eu nu ma apuc sa iti spun ca merg la buda si de facut, o fac zilnic.

Deci da, oamenii cu copii sunt numai rutina si banalitate, formati din nenumarate reguli si liste. De nu reusesti vreodata sa faci ceva cu ei. Sa zicem ca treci peste faptul ca nu au ce sa iti povesteasca. Nu este bai, ai tu suficiente si ai aprecia sa le afli parerea, asa cum se intampla si in trecut. Pas insa de a reusi asa ceva. Pentru ca intre voi se interpune LISTA.

Lista cu lucruri care trebuie bifate inainte sa iasa din casa. Lista cu lucruri, un geamantan intreg!, pe care trebuie sa le ia dupa sine. De ajunge intotdeauna cu o o ora in intarziere si, senina, fara sa isi ceara macar scuze, spune ca poate sta numai o jumatate de ora pentru ca cine stie ce item din lista cu lucruri de facut pe ziua respectiva trebuie bifat exact la fix.

Si nici in acea jumatate de ora nu te prea asculta, in permanenta invartind in cap cine stie ce lista, adaugand si scotand lucruri. Ce mai, persoanele cu copii mici nu mai au creier, au liste! La revedere cu spontaneitatea, la revedere cu inteligenta!

Da, asa stateam eu si mormaiam cu enervare inainte impotriva tuturor celor care cereau liste. Iar daca ar fi trebuit la job sa imi spuna cineva sa fac ceva ce ar aduce a lista mai bine imi cautam altceva. Ca sa ajung acum, ironia sortii, sa ador listele si rutina.

Da, da, nu am innebunit. Dar pur si simplu acestea te fac sa fii in control. Sau macar iti dau impresia de siguranta. Asa ca folosesc nenumarate liste mentale. Si am orele impartite pe nevoi, astfel incat, daca plange bebele sa zic – a… e timpul sa manance, sau ar trebui sa-l schimb sau s-a plictisit si vrea in parc, sau e prea cald, sau il doare burta, sau… Si sa nu va povestesc ce lista am cand plec in concediu, si cum reusesc sa umplu o masina maricica, de sa dea pe afara. Si ce tragedie este cand uit un lucru. Cum am uitat detergentul de bebelusi cand am plecat la mare, de am cautat in toata Dobrogea fara succes unul. Si cine credeti ca a stat apoi sa spele de mana la chiuveta zilnic? Da, pentru ca sapunul de bebelusi nu il uitasem, norocul meu!

Listele ma salveaza, nu glumesc. Fara ele si rutina pe care o aduc as munci de 10 ori mai mult. Nu as mai avea timp nici sa imi amintesc pe ce planeta sunt. Imprevizibilul este acum cel mai mare dusman. Trebuie sa stiu cum va fi vremea in urmatoarele cateva ore, sa stiu unde voi sta in fiecare secunda, sa planific si sa prevad toate situatiile care ar putea aparea. Cum ajung intr-un loc nou prima mea grija este sa imi fac o rutina. Si da, sa adaptez listele mentale la ce se intampla acum. Doua trei zile robotesc ca nebuna in stres, pana cand mi se pare ca este totul cunoscut si pot incepe sa ma relaxez. Ba uneori chiar sa imi fac de cap. Si sa inlocuiesc iaurtul cu crema de branza.

Ce mai, iubesc listele si rutina. Ele imi dau posibilitatea sa fiu acum aproape nebunatica!

Aha, uite o activitate inteleapta - construiesti o rutina si apoi te miri ca eu nu o respect. Nu, nu am de gand sa adorm la aceleasi ore in fiecare zi. Si nici sa fiu vesel pentru ca ti-ai trecut tu in orar ca e ora de ras.

Asa se intampla in wonderworld, adica lumea piticilor in scutece.