Hot City - Cultura urbana feminina

Nu va inchipuiti ca am cine stie ce timp liber. Mai exact nu este deloc. Vreau sa zic timp in care nu fac unul din urmatoare lucruri trecute la absolut necesare: bebe, serviciu, mancare, curatenie, tinerea in stare acceptabila a propriei persoane.

Bebele, asa cum este normal, imi ocupa cel mai mult timp. Serviciul imi ocupa o parte din noapte. Restul le fac printre picaturi, cand nu se mai poate altfel. Asa ca ai spune ca orice timp liber as putea gasi este o binecuvantare asupra careia ar trebui sa ma arunc cu toate fortele. Uite insa ca din cand in cand mai primesc oferte: stau eu o ora cu bebele, du-te si tu si fa ce vrei. Si imi dau seama ca nu stiu ce vreau, ca nu este nimic care sa imi doresc neaparat, asa ca oferta este refuzata.

Sa nu credeti ca nu imi doresc chiar nimic si ca odata ce a venit bebele pe lume nu mai exista altceva interesant. Doar ca orice mi-as dori sa fac implica mai mult decat o ora si la o distanta ceva mai mare decat camera alaturata. Eheheee… cu cate lucruri am ramas datoare, de la colindat prin librarii pana la vazut prietenii intr-o atmosfera calduta si linistita (nu de alta, dar nu mai suport galagia). Ce sa zic de altele mai extravagante, cum ar fi sa imi pun skiurile in picioare. Sau macar sa vad un film la cinema.

Cand insa tot ce mi se ofera este un timp trunchiat si neplanificat nu prea imi trece prin cap cu ce l-as putea umple. Ar exista optiunea sa ma uit la tv, ca in permanenta sunt certuri de actualitate si invinuiri la adresa interesului pentru binele boborului. As putea sa ma duc sa fac piata ca sa imi reamintesc cum arata oamenii ce zburda liber prin oras. Probabil ca daca as avea vreo carte prin casa necitita care sa imi faca cu ochiul atunci nu as mai sta prea mult pe ganduri. Dar nu este, m-am impotmolit intr-un roman de aproape 900 de pagini, Curcubeul gravitatiei de Thomas Pynchon, pe care nu cred ca am sa-l termin vreodata. Asa ca singura optiune reala este sa ma uit pe internet la una alta. Dar atunci este ca si cum as fi la job.

Ce este de inteles din aceasta lunga polologhie e ca starea de leneveala poate fi uitata. Poti pur si simplu sa nu mai stii cum sa stai. Ceea ce e si pacat pentru ca atunci de unde energie pentru toate datile cand faci ceva? Acum si somnul este tot ca un job: trebuie sa dorm x ore. E o directiva. Fiindca daca nu se intampla asa atunci lucrurile ies rau, cu bebele care tipa fiindca nu mai am rabdare pentru el sau dispare laptele in neant sau cine stie ce. Somnul se intampla dupa ceas, calculat la sange sa iasa atat cat trebuie, ca si cum ai unge un motor prea turat cu ulei.

Deci nu, ar trebui sa gasesc ceva numai pentru mine, fara nicio implicatie care trebuie luata in calcul ca sa fie relaxare. Dar ce sa fie oare? Phiii… si inainte eram asa de buna la a-mi provoca placeri nefacand nimic!

Voi ce votati, sa am o mama moderna sau una traditionala? As putea sa ii sugerez crosetatul. Dar parca si mai bine ar fi sa caute pe net jucarii pentru mine.

Asa se intampla in wonderworld, adica lumea piticilor in scutece.