Hot City - Cultura urbana feminina

Cei care nu au avut pana acum copii de cand am nascut si stau acasa ma intreaba daca nu cumva m-am plictisit de imi vine sa-mi iau campii. Pentru ca ei, daca ar fi in locul meu, s-ar fi scurs pe pereti, ar fi muscat din perna. Orice, numai sa treaca timpul mai repede. Ii inteleg, fiindca exact la fel gandeam si eu atunci cand nu trecusem inca prin situatia cu pricina. Si ii cainam pe cei care stateau pe langa bebelusi gandindu-ma ca tare greu trebuie sa le fie.

Nu tu o conversatie inteligenta. Sau o carte buna citita in tihna. Ce stiu bebelusii? Caca si papa si cam atat. Dupa cateva luni nu ai cum sa nu te tampesti. E garantat. Daca astea sunt singurele lucruri care te preocupa. Orice om cu mintea intreaga nu ar trebui sa isi doreasca decat sa evadeze cat poate de repede din situatia cu pricina.

Dar ele, mamele cu bebelonti atarnati de ele ca niste maimutici, nu dau semne ca ar vrea sa plece si sa faca alte lucruri mai interesante. Desi este clar ca nu le este prea bine. Sunt cam sleampete. Si cu cearcane care au inglobat intreaga fata. Ca sa nu mai vorbim de numarul de kg. Probabil ca, fiind acasa, stau toata ziua numai cu nasul in frigider. Pacat. Pentru ca inainte pareau fete destepte. Si aratau bine. Si chiar aveau o viata ok, de om civilizat. Intelegi de la niste tute care nu au decat 8 mil salariu pentru invartit hartii sa considere ca a sta acasa langa plod e tot ce pot face mai bine in viata. Dar de la o persoana cool nu te-ai astepta sa se simta ok intr-o asemenea situatie. Ba chiar sa se simta atat de bine incat sa isi doreasca sa prelungeasca izolarea pana la 2 ani!!!! Dupa care, eventual, sa o ia de la capat cu un alt copil.

Daca ai fi fost tu in locul lor altfel ai fi facut. Bine, sa zicem ca nu te-ai fi dus la job daca puteai sa stai acasa. Orice om intreg la minte ar trebui sa aiba si alte lucruri mai interesante de facut decat munca. Ai putea sa iti dezvolti o pasiune. Sa faci un blog de succes. Sa scrii povesti pentru copii. Sa inveti japoneza ca sa te muti acolo in 3 ani. Sa iti renovezi casa. Sunt atatea lucruri de care nu te ocupi pentru ca nu ai timp. Ar trebui sa profiti la maxim de situatie, nu doar sa schimbi scutece.

Domnilor, doamnelor vrabia malai viseaza. Intrebarea in sine este absurda. E ca si cum ai intreba pe cineva parasit in largul marii pe o pluta daca nu s-a plictisit in cele 10 zile pana a venit cineva sa il salveze. Ca doar nu avea nimic cu care sa se mai distreze. Mare, mare si iar mare. De dimineata pana seara. Ba chiar si noaptea. Pliiiiictisitoooor. Dar daca il ascultati pe el saracul o sa va spuna ca nici nu a avut timp sa rasufle, atat de preocupat a fost sa supravietuiasca. Nu a avut timp sa se plictiseasca. Si nici nu ar fi fost cu nimic mai fericit daca ar fi avut o carte la el.

Cam asa este si cu un bebelus atat de mic. Problemele de supravietuire sunt mult prea prezente ca sa iti lipseasca briz-briz-urile. Poate cand mai creste. Sau poate de la copilul nr 2 incolo sa iti devina mai indiferent. Pana atunci va intreb eu – nu v-ati plictisit sa vorbiti aceleasi lucruri cu aceiasi oameni si sa cititi aceleasi carti?

Normal ca nu te-ai plictisit. M-as simti chiar lezat sa te plictisesti de mine dupa mai putin de 2 luni. Si, in plus, politicos este sa ma plictisesc eu primul de tine.

Asa se intampla in wonderworld, adica lumea piticilor in scutece.