Hot City - Cultura urbana feminina

Nu mai incape indoiala, cel mic este din ce in ce mai mult un copil si din ce in ce mai putin un bebe. Mai ai inca trei luni si depaseste pragul mult dorit de un an, dupa care nu vei mai avea un bebelus, ci un baietel sau o fetita: cu propria personalitate, preferinte si din ce in ce mai sigur in exprimare. Dupa care probabil o sa incepi sa te gandesti cu nostalgie la perioada cand era un ghemotoc in permanenta dependent de tine si ataaaat de cuminte…

Partea foarte buna insa este ca pe masura ce cresc devin din ce in ce mai draguti si mai expresivi. Lucru care ii ajuta fiindca in aceeasi masura se intetesc si manifestarile propriilor dorinte. Este deja clasic ca nu mai reusesti sa ii prinzi sa le pui pampersul. Unde sunt zilele cand ii puteai lasa pe masa de infasat si stiai ca ii vei gasi exact in acelasi loc la intoarcerea de la farmacie cu noul pachet de scutece? Ok, glumesc. Dar daca ti se parea greu sa le pui pampersul in timp ce se rasuceau de pe spate pe burta sa vezi cum e cand trebuie sa ii alergi prin toata casa.

Din fericire in timpul asta inteleg ca se joaca, asa ca in loc sa planga rad. Ok, pana realizeaza ca o sa-i prinzi si tot o sa le pui pampersul. Atunci plang, dar nu mai este plansul acela sfasietor, de crezi ca este sfarsitul lumii. Este doar o forma de protest care imediat este uitata, ca sa ii ia locul altceva. Vor sa manance ceara. Si sa isi bage mainile in prize. Si sa deshida si sa inchida televizorul de infinite ori. Si sa dea cu farfuriile de pamant sa vada cum se imprastie in mii de bucatele. Nici nu ai cand sa te plictisesti, in fiecare zi mai gaseste ceva nou de facut. Ceva ce, ca un facut, nu are voie. Cu cat interdictia este mai serioasa, cu atat devine mai incitant.

Iar personalitatea este din ce in ce mai clara, ceea ce este distractiv, chit ca nu este sigur ca la fel va ramane si cand va fi mai mare. Poate sa fie temator sau sociabil, poate sa isi doreasca mereu sa faca ceva nou sau doar sa ii imite pe cei mai mari, poate sa fie foarte atasat si dragostos sau sa ia prezenta celor mari ca ceva de la sine inteles care nu este bagat in seama decat daca lipseste. Sunt atat de multe moduri in care ti se arata ca ai de-a face cu un omulet care face sa se intample lucruri. Si toate acestea sunt insotite de o mie de mutrite pe minut, fiecare exprimand o multime de mesaje.

Incepi sa anticipezi vremea cand va putea sa mearga nesustinut si va explora lumea singur. Iar apoi se va intoarce plin de incantare sa iti povesteasca ce a vazut. Si nu te va lasa sa il pupi decat atunci cand are el chef. Si vremea cand apar atatea lucruri mult mai tentante decat proprii parinti si nu vor mai alerga catre tine ca si cum asta este unica optiune. Mai ca nu stii ce sa faci, sa te bucuri ca inca mai este bebelus, macar cateva luni in care tu reprezinti tot universul sau. Sau sa te bucuri ca mai este putin si va fi o persoana care va intelege ce ii spui si iti va putea povesti tot ce ii trece prin cap. Fac pariu ca sunteti curioase ce proceseaza ei cand se uita la lume cu o mutrita serioasa si cuminte.

Oricum, daca nu aveti planuri sa mai aveti prea curand un nou bebelus in brate mai bine profitati acum de cele trei luni de tandreturi nearticulate ramase. O sa tanjiti dupa ele, chit ca bebelusii se fac din ce in ce mai draguti pe masura ce cresc.