Hot City - Cultura urbana feminina

Gata, pragul de un an este atat de aproape incat trebuie sa te pregatesti sa nu te mai gandesti la cel mic ca fiind un bebelus, ci un omulet in toata puterea cuvantului.

In primul rand de acum trebuie sa te obisnuiesti cu gandul ca el intelege tot ce spui. Si nu este vorba numai de tonul vocii care ii spune ce stare de spirit ai. Intelege cuvintele. Nici eu nu am crezut pana nu am vazut ca, din cand in cand, cand are el chef, bebelontul executa comenzi. Iti poate da ceva ce ii ceri, de exemplu tenesii de mers afara, poate veni dupa tine cand il chemi etc. Intelege si negatiile, chit ca il fac sa rada. Oricum, ca regula, nimic din ceea ce tie ti se pare important lui nu-i provoaca vreo grija si multe din cele pe care tu le consideri banale pe el il fac cel mai serios si preocupat copil.

Si interactiunile cu strainii sunt mult mai legate si clare. De exemplu i-am repetat bebelontul ca trebuie sa ceara voie sa se joace cu jucariile altor copii. Si el pune mana pe jucarie si apoi impunge cu degetul adultul caruia i-o atribuie asteptand o confirmare. Iar cand are ceva propriu de care este tare mandru nu se lasa pana nu se asigura ca toata lumea din raza sa vizuala a sesizat situatia si este cazuta intr-o admiratie neconditionata.

Partea cea mai frumoasa este ca de acum chiar se joaca. Adica este constient ca ceva este un joc, ca are anumite reguli, ca lucrurile se fac pe rand si ca in asta consta tot farmecul. De acum totul devine o sursa de amuzament, de la jetul de apa din baie pana la perdelele atarnate la fereastra dormitorului. Si, in acelasi timp, si o sursa de suparare daca este intrerupt dintr-un joc atunci cand el nu are chef.

Ti se pare ca pana acum ai cumparat o gramada de lucruri? Tine-te bine, fiindca de acum incepe distractia cu adevarat. Cat era mic bebele se distra la orice. De abia acum incepe sa se bucure cu adevarat la jucariile noi. Il mai poti prosti cu un pahar de iaurt spalat si cu un capac de plastic de la o sticla, insa vede in parc jucariile altor copii si vrea si el. Cel mai probabil le vei lua, se va bucura de el o zi doua dupa care va dori altceva. Asa ca traiasca schimbul, ia mereu suficiente jucarii cu tine in parc sa ai cu ce sa faci schimb cand bebele tau se va duce intins la carutul altcuiva sa cotrobaiasca.

Din fericire insa va mai avea si alte preocupari. Cum ar fi sa mearga. Si asta il va acapara cu totul, indiferent in ce stadiu se afla. Bun venit julituri, cucuie, vanatai si tipetele aferente. Se spune ca o cazatura il va speria asa de tare incat nu va mai dori sa incerce. Aiurea! Incet incet te vei obisnui si tu ca nu il vei mai putea proteja ca atunci cand era un bebelus. Pregateste-te sufleteste sa il vezi in gura cu nisp, pietricele, bete, noroi, resturi de jucarii aruncate de altii samd. Si impaca-te cu gandul ca, din ce in ce mai tare, de acum va inspecta lumea pe cont propriu si nu neaparat in modul in care ti-o doresti tu.

Dar cat de fantastic este sa ai un omulet langa tine! Unul care stie sa se alinte si sa iti zambeasca, unul care iti povesteste incontinuu pe limba sa si te striga non stop. Iar toti ceilalti se uita un pic invidiosi la tine ca minunatia asta de copil te iubeste asa de tare. Sau cel putin asa mi se pare mie.