Hot City - Cultura urbana feminina

Devine din ce in ce mai dificil sa va povestesc cum este un bebe la o anumita luna pentru ca pe masura ce cresc ei sunt din ce in ce mai diferiti, dar un lucru tot ramane comun: toti sunt extraordinar de draguti si seamana din ce in ce mai mult cu parintii lor. Ma distreaza cum incepe sa se vada forma nasului si culoarea ochilor se definitiveaza astfel incat sa o reflecte pe cea a parintilor.

Sa va povestesc cum este bebelontul la 10 luni. Primul cuvant care imi trece prin cap este ca s-a transformat intr-o maimutica ce si-ar dori sa se agate de mine si sa nu imi mai dea drumul vreodata. Isi pune mainile dupa gatul meu si strange cu putere, iar daca asta nu i se pare suficient, atunci aplica si o muscatura strasnica folosind dintii din dotare. Asta ii garanteaza un Auuuu ascutit care il face sa rada si sa ie mandru de isprava sa.

Cea mai mare parte a timpului ne-o petrecem mergand catre diverse obiecte in speranta ca il voi lasa sa le bage in gura. Facem ture prin casa de la matura pusa intr-un colt al bucatariei pana la sertarul unde am facut greseala sa imi pun cerceii si agrafele sau alte obiecte micute cu potential vatamator. Pune rapid mana pe ele si face o mutrita smechera sperand ca de aceasta data il voi lasa sa le roada. Si nu se plictiseste niciodata de aceste incercari, e clar are o rabdare mult mai mare decat a mea.

Cand nu ma ocup sa ii interzic sa duca la gura diverse lucruri fac eforturi sa il conving ca altele sunt bune. Cum ar fi de exemplu piureul de legume, pe care uneori il vrea, alteori se stramba numai la mirosul sau. Asa ca si in aceasta luna continua lupta cu diversificarea. Daca ar fi dupa el am ramane numai la lapte si paine, ca stramosii nostri. Singurul sfat pe care vi-l pot da in aceasta materie este sa acceptati ca au si ei toanele lor si sa nu ii fortati sa manance daca nu au chef. In rest, obisnuiti-va cu ideea ca nu veti mai arata ca scosi din cutie nici voi nici bebelusii – pe o parte va fi un pic de banana intinsa, pe alta o picatura de morcov pisat, supa va face o pata mare chiar pe mijloc. Sa le purtam cu mandrie ca semn al luptei :), mai ales ca, din pacate, nu urmele nu vor disparea cu totul nici in urma spalarii.

Mie mi s-a parut oricum ca din luna 10 lucrurile au devenit mai simple. Chit ca mi-am petrecut-o indoita de spate ca bebele sa se poata deplasa sustinut. Dar cel putin era clar interesat de ceva si a redus cu mult chinul meu de a gasi modalitati de a-l distra ca sa nu izbucneasca in plans. A invatat si sa se joace singur, stand minute in sir sa mute diverse obiecte dintr-o mana in alta. Iar in plus putem face atatea lucruri noi: putem sa ne dam pe topogan, putem sa dam cu piciorul in minge, sa stam sa admiram ratele salbatice, sa ne tragem de palarii cu alti pitici intalniti prin parc. Cu totul altfel se vede lumea atunci cand stai vertical, chit ca este cineva sa te sustina in permanenta.

In luna 10 avem un bebelus care merge. Sa ne bucuram de ea, pentru ca in luna 11 vom avea un  prichindel pus numai pe sotii si trebuie sa incepem sa ne cumparam tratate de psihologie a copilului ca sa ii facem fata.