Hot City - Cultura urbana feminina

Cei mai multi dintre noi nu am trecut prin cine stie ce probleme pana la 30 de ani. Si nici nu am facut nimic extraordinar. Ceea ce este ok, pentru ca e bine sa ai in jur o majoritate confortabila de oameni care fac astazi ce au facut si ieri. Mie imi plac pasii mici si constanti in aceeasi directie. Chiar si pasii pe loc sunt buni. Tin de cald, in momente de frig economic si politic.

Doar ca mai sunt momente in care lucrurile nu merg chiar perfect. Se intampla ceva. Poate fi un proiect care nu iese. Poate fi ceva legat de sanatate. Sau pur si simplu o teava sparta la vecini. Iar asta, de atata bine si pace se transforma intr-o tragedie. Care produce o ruptura majora in viata avuta pana atunci.

Daca teava s-a spart o data, ea se mai poate sparge si in viitor. E clar si de la sine inteles. Se poate sparge cand esti in concediu. Si sa inunde casa pe care nu o pazeste nimeni. Si covoarele pot putrezi si intreaga casa sa capete un aer de mortaciune. Si toate hainele din dulap sa nu mai poata fi purtate vreodata. Este ingrozitor sa nu mai poti pleca linistit in vacanta. Si numai atata placere mai aveam si noi. Si parca nici sa pleci de acasa la serviciu nu mai este asa de sigur. Pentru ca teava vecinului poate oricand sa iti inunde fotografiile din copilarie tinute pe jos in cutii de la ikea. Fotografii care au o mare valoare sentimentala.

Ba chiar e bine sa nu iesi seara in oras, ca sa pazesti teava vecinilor. Pentru ca nu este nicio placere sa te intorci obosit dintr-un club si sa fii nevoit sa stai sa dai cu carpa pe jos. Iar in plus, daca ai baut un campari orange (sau mai multe, doar e viata ta si faci ce vrei cu ea) nu mai poti sa suni la usa vecinilor si sa faci scandal.

Si uite asa, daca nu ai nicio tragedie, iti poti crea una. O mica intamplare neplacuta duce la o mai mare presiune decat daca ar izbucni un razboi in urbe. Proportiile problemelor sunt exagerate, scotandu-te din viata pe care ti-ai construit-o. Si, mai ales, impiedicandu-te sa risti, ca si cum de cea mai mica fapta ar fi agatat viitorul sfarsit al lumii. Sa inceteze zambetul si bucuria pentru totdeauna. Sa mergem repede sa ne facem asigurari. De viata, de bunuri. Sa dam acatiste la biserica. Sa ne ocolim prietenii, care ne impiedica sa ne pazim bunurile. Si sa nu lasam pe nimeni sa rada de grijile pe care ni le facem.

Eh, de asta imi plac mie femeile care devin mame – parca automat capata un sistem mai normal al importantei lucrurilor. O mica baltuta de apa le face sa zambeasca. Ba chiar si sa inventeze un joc cu corabioare. Gandirea pozitiva li se vede in fiecare incretitura a ochilor. Macar si numai pentru asta toate femeile care au trecut de 30 de ani ar fi cazul sa se gandeasca sa faca un copil. Sau doi. Ca lumea sa redevina un loc mult mai prietenos.