Hot City - Cultura urbana feminina

Daca-i un job decent, pentru care ti-ai tocit coatele pe bancile scolilor, te solicita doar pe parcursul zilei si iti mai ramane timp sa treci in viteza in drumul spre casa pe la minimarket, sa iei cate ceva  proaspat pentru cina cu familia. Aceasta din urma  formata in cazul nostru din mama, tata si doua fetite de 10 ani.

Odata ajunsa  acasa  in fata  ta se dezvaluie raiul pe care cu truda ti l-ai amenajat, transformat peste zi fara prea mult efort  in iad, de copiii pe care ai vrut sa-i educi perfect  din punctul tau de vedere si ei au iesit perfecti din punctul lor de vedere.  

Faci rapid un dus, sa speli energia negativa cu care te-ai incarcat de-a lungul zilei si care a ajuns la cote maxime la vederea  haosului din casa. Incerci apoi  sa repari  totul in timp ce pregatesti cina. Noroc ca sotul si-a terminat si el jobul cam in acelasi timp cu tine si contribuie in mare masura la refacerea imaginii casei. Cand are chef, le coopteaza si pe fete in activitatea asta, iar tu  simti ca totul este bine  cand se termina cu bine.  Numai ca nu se termina nimic aici.

Urmeaza cina care de putine ori e pe placul tuturor. Mda suntem niste fitosi care ar manaca oricand cartofi prajiti cu friptura, dar care strambam din nas la tot felul de combinatii sofisticate pe care mami (adica eu)  le tot inceraca in speranta de a ne schimba putin macar stilul nesanatos de a manca. Ne place nu ne place mancam, vorbim, povestim si ne reimprietenim.

Trecem apoi  verificarea temelor (s-a facut deja ora 20)  si momentul cel mai putin placut al zilei pentru copii, respectiv ruperea foilor cu scris incredibil de urat si reluarea temei. Se lasa evident cu plansete, cu rugaminti si se sfarseste invariabil cu terminarea lectiilor in jur de ora 22.

Urmeaza baia copiilor cu clabucii de rigoare si trimiterea lor la culcare. Eu mai verific  odata daca totul este ok in urma noastra, trec sa le sarut de noapte buna pe fete si-mi fac ganduri ca poate mai am putere sa ma uit la un film bun in  bratele sotului.

Intru in camera fetelor si  vad ca una doarme si cealalta inca nu. Se baga in vorba cu mine:

-    Mami de ce te duci tu la serviciu in fiecare zi? Nu ti-ar placea mai mult sa stai cu noi acasa?

-    Ba da puiule, mi-ar placea sa stau, insa de unde am mai avea noi bani de mancare, rechizite, haine , vacante, daca toti am sta acasa?

-    Ar veni postasul in fiecare luna la poarta si ne-ar aduce bani, la fel cum ii aduce  lui bunicu’.  El sta toata ziua in fotoliu, nu face nimic si postasul  ii da bani multi in fiecare luna.  Cred ca bunicu’ e cel mai destept din familia noastra. Eu cand voi mare vreau sa fiu la fel ca bunicu.

-    Da’  Sonia, dar bunicu’ pana a iesit la pensie a muncit si el la uzina.

-    Adica avea un fotoliu in uzina?

-    Nu era chiar fotoliu, era un scaun.

-    E bun si un scaun,  deci vreau sa fiu la fel ca bunicu’.

-    Da’ Sonia dar bunicul pana a ajuns la uzina a invatat carte.

-    Nu-i nimic si eu invat, deci sunt pe drumul cel bun. Mami tu de ce n-ai invatat carte?

Deh, o seara obisnuita. Dar nu ma plang, mai sunt doua luni de vacanta, sunt inca departe serile astea.