Hot City - Cultura urbana feminina

Daca deschizi blogul ei inainte de a manca bine de tot, risti mult. Ochii vad mancarea aia cu vino-ncoace, inima o cere. Easy Peasy  nu sta o clipa, are mereu oale pe foc si idei gustoase prin cap. Dar asta nu e tot. Easy Peasy are si cuvinte potrivite, cu care ii declara lui Pufix dragostea ei. Voila.

Draga Pufix,

Iti scriu din vacanta mea virtuala pe o insula in Marea Egee, unde ti-ar placea si tie, sunt sigura. Este caldut aici, si plaja cu nisip de culoarea cafelei cu foarte putin lapte, si un umbrar natural din stufaris, si multe pietricele netede care clipocesc in apa ca broastele daca nimeresti unghiul potrivit. Sper ca esti bine si ca ai grija de copiii nostri cu mustati si blana, ca intotdeauna. Si mai sper ca nu ai uitat sa uzi florile, imi amintesc vag ca avem asa ceva.

Si eu sunt multumesc, bine. Am gasit aici locatia ideala unde sa sarbatorim un an de la sfarsitul unui concubinaj fericit - un port mic cu mese de lemn albastru-lacuite, cu caracatite si vin la carafa si multe pisici care vorbesc. Aparent, le-ai facut o impresie foarte buna, acum spun la toata lumea ce grozav esti. Pisicile stiu foarte bine ca viata fara tine ar fi doar un pic mai trista, iar eu, doar un pic mai scunda. De fapt, inainte sa te cunosc eram foarte mica de statura si purtam 35 la picior. Pe urma am inceput sa cresc afara din haine, dar mi s-a spus ca este perfect normal si ca o sa ma opresc cand o sa ma ceri de nevasta. Nicio nadejde, am zis eu, si am inceput sa imi caut pe Google viitoarea mea persoana – o jucatoare profesionista de baschet, cu adidasi facuti la comanda. In tot acest timp, noi traiam impreuna si totul era firesc. Anii treceau, ajunsesem sa-mi cumpar pantofi marimea 38 si 1/2 si credeam ca niciodata n-am sa mai port sandale. Si apoi, intr-o dimineata de decembrie, m-am incaltat cu papucii albastri si mi-am dat seama ca picioarele mele au incetat sa creasca. Am stiut atunci ca ai sa ma ceri, si ca are sa fie ca in filme, ca eu am sa plang o jumatate de ora pe ceas dupa “Vrei sa fii sotia mea” si ca am sa fac o cadere de calciu, pricinuita de oprirea brusca a oaselor din crestere. Si ca n-are sa-mi mai creasca nici inima afara din pijamale pentru ca in sfarsit, IN SFARSIT, o sa priceapa fericirea pe care o primeste in fiecare zi.

Draga Pufix, de fapt, ceea ce incerc sa iti spun, in felul meu stangaci, este ca te iubesc de tot. Si am inventat o poveste fantastica despre asta, pentru ca daca-ti spuneam doar asa, ca cred ca esti grozav, si ca esti alesul, si ca am stiut asta din prima, ar fi fost sirop si banal si tu meriti mai mult. Meriti o insula in Marea Egee, cu plaja cu nisip de culoarea cafelei cu foarte putin lapte, si un umbrar natural din stufaris, si multe pietricele netede care clipocesc in apa ca broastele daca nimeresti unghiul potrivit.

Cu drag,

Puffeh