Hot City - Cultura urbana feminina

Eu am 2 pisici acasa. Iar pana acum, in luna 7, toate testele au iesit in regula, desi nu am putut renunta la ele, la pisici adica. Pana la urma trebuie sa fim linistite si fericite ca sa nu stresam brotacul, spune lumea. Si cum am putea obtine asta daca am suspina in permanenta fie la vederea pervazului pe care ii placea sa dormiteze la soare, fie la gandul ca poate a ajuns la niste oameni care nu o iubesc pe ea, pisica noastra la fel de mult ca si noi. Si cine ar mai pute-o oare iubi asa de tare?

Desigur ca aud povesti ingrozitoare zilnic. Pentru ca in jurul meu intreaga populatie care nu a avut vreodata un animalut acasa gaseste ca e de bun simt sa imi explice cu lux de amanunte ce brotac deformat voi naste. Si asta numai pentru ca nu le-am dat un sut in fund pisicilor. Si imi tin aceasta placa si dupa ce doctorul mi-a confirmat ca este un risc minim. Cel putin in acest moment, pentru ca la inceput lucrurile au evoluat destul de dur si in cazul sau.

Mai exact la prima intalnire cand mi-a spus ca fara discutie trebuie sa ‘scap’ de ele. Ba chiar a si tipat un pic la mine, ceea ce foarte rar se intampla, cel putin in cazul doctorilor normali la cap. In fine, eram foarte abatuta, dar am gasit solutia clasica – sa cautam pe net, sa vedem ce zice lumea care a mai trecut prin asa ceva. Evident ca erau o multime de situri de animale in care se spunea ca vai ce prostie si barbarie sa renunti la animalut. Si o multime de situri de copii unde iti proroceau cele mai cumplite nenorociri daca nu o faci. Stiti, toxoplasmoza stuff, am scris si noi despre asta. Noroc cu forumurile, unde discutiile erau ceva mai echilibrate.

Pana una alta am aflat precum urmeaza: riscul se reduce foarte mult daca pisicile nu au deloc acces afara. Daca sunt vaccinate la timp si deparazitate si ce mai trebuie ele sa faca. Daca nu dorm cu tine in pat si nu au acces nici la bucatarie. Si, mai ales, daca nu esti tu persoana care le face curat la ladita. Din fericire eu am putut sa indeplinesc toate aceste conditii. Si pana acum, dupa cum va spuneam, nu a aparut niciun semn negativ. Iar la ultima consultatie cand am pomenit iar de pisici doctorul a ridicat din umeri – pericolul deja trecuse.

Desigur, cele doua pisici nu au fost chiar fericite de masurile luate si chiar si acum, dupa atatea luni miorlaie la usa fiindca vor sa doarma cu mine. Sau sa recapete accesul in toata casa. Nicio pisica nu suporta o usa inchisa, asta se stie. Dar pana una alta, deranjul este minim, chiar daca mai strica si ele somnul care si asa este complicat.

Ce va fi insa in viitor nu pot sa stiu. Pentru ca a inceput runda doi de presiuni. Nu poti tine o pisica daca ai in casa si un bebelus mic. Si aici incepe iar o descriere detaliata de posibile boli. Si sunt oameni care fac exact acest lucru de cate ori se intalnesc cu mine, si la venire si la plecare. De pot sa imi iau campii de nervi. Iar din pacate nici ce am citit pe net nu a fost asa de linistitor: cica sa tii copilul intr-un fel de baldachin din tifon in permanenta si totul va fi in regula. Huh!

Da, nu am inca o solutie pentru ce va urma. Bietii miau.