Hot City - Cultura urbana feminina

Urarile care se fac referitoare la copii intotdeauna mi s-au parut un pic gresite. Prin implicatii. Toate suna ceva la genul – gandeste-te, poate fi ingrozitor. Pe bune. Periculos si naspa. Imi pare rau pentru tine, ca trebuie sa treci prin asa ceva. Dar uite, eu sunt dragut si iti urez ca totusi sa se termine cu bine.

Sa luam mult uzitatul “sa-ti traiasca!”. Nu prea exista indoiala asupra sensului. Si mi se pare una dintre cele mai nefericite urari pe care le-ai putea face cuiva. “Am un bebelus, are 2 zile. Si plange incontinuu, nu prea stiu ce vrea. Sunt foarte nelinistita”. “A, ce simpatic. Sa-ti traiasca!”, raspunzi tu din toata inima, ca un doritor de bine ce te afli.

Mie acum toata lumea imi ureaza nastere usoara. Si automat imi vin in cap niste povesti din literatura universala. Care numai placute si usoare nu sunt. Si care ar putea cu totul sa iti taie cheful sa treci prin asa ceva. “Ma scuzati, as putea ramane insarcinata toata viata? Da, prefer sa obosesc dupa 100m si sa nu mai pot face sex salbaticos niciodata. Chiar si cu faptul ca nu voi mai dormi vreodata pe burta m-as putea impaca”.

Cuprinsa de eroism si dorinta de a le arata ca nu ma fac pe mine intre 5 si 20 de ore de chin ma feresc pe cat pot sa ma gandesc la momentul cu pricina. Dar ei tot nu se lasa si unde mai intorc capul mai aud un cor care imi intoneaza din prea plinul inimii ‘nastere usoara’. Drept pentru care am hotarat ca in ceea ce ma priveste cuvantul nastere nu mi se aplica. Eu chiar nu voi face asa ceva. Sa nasca cine o vrea, eu ma voi opera

Prin operatii trece toata lumea. Si nimeni  vreodata nu iti spune operatie usoara. Pentru ca oricum tu nu prea esti pe acolo. Nu te priveste. Se stie, dupa niste procedee foarte jenante care cuprind o clisma si alte pipaieli prin locuri neadecvate urmeaza o injectie si un somn binemeritat. Iar apoi poti spune ca nici nu participi la ce se intampla. Usoara, grea, e treaba altora. Pe care nu trebuie nici sa-i dirijezi, nici sa-i intrebi “va mai mocaiti mult?, hai, mai cu talent!”. Dupa care la un moment dat te trezesti, casti, intinzi o mana, un picior, te scarpini la ureche si te intrebi daca ai facut cumva parturi in somn, ca e cam multa lume de fata care se uita la tine. Dar probabil ca nu, ca altfel nu ti-ar zambi intrebandu-te daca nu ai cumva pofta de o inghetata.

Revenind la oile noastre, cu urarile, va pot spune si singura urare decenta pe care am auzit-o pana acum: “sa va bucurati de el”. Corect, ca doar de asta il faci, ca sa te bucuri. Chit ca pe moment nu iti dai seama, fiind cateva ingrijorari, frustrari si alte elemente dureroase. Si este bine ca din cand in cand cineva sa iti aduca aminte ca este momentul sa te bucuri.

Voi ce anume obisnuiti sa urati?