Am lucrat in corporatie, acel sistem bine pus la punct pentru macinat oameni, intr-un mod in care ei sa creada totusi ca fratele cel mare tocmai are grija cum trebuie de ei. Si sistemul asta inteligent prevazuse si un buton pentru cei ce se pripesc in a comunica lucruri. El se numea recall mail. Mare inventie.
Il apasam rareori, atunci cand trimiteam un mail despre care imi dadeam seama, peste cateva minute, ca este gresit, inexact sau contine, din cine stie ce poticneli ale mintii unui om stresat, cuvantul “fund” in loc de cuvantul “oferta ferma”. Sfinte Sisoe, ce mare nevoie as avea de acel buton, in toate aparaturile de comunicare pe care le am la dispozitie in viata mea.
In relatiile cu barbatul de care imi pasa, incerc sa nu fiu extraordinar de penibila. Ma doare enorm sa defilez prin fata lui cu izmenele mele emotionale lasate in vine. Se poate si muri din asta, cred, si nu sunt chiar dornica sa incerc. De fapt, uneori demnitatea mi se pare asa de importanta incat refuz sa mai plusez in orice directie si tac chitic.
Ma gandesc ca, daca lucrurile tot nu merg cum mi-as dori si el nu ma iubeste pana la cer, macar ar trebui sa-si aduca aminte de mine ca fiind un personaj special. Special de integru, adica. Sugestia mea ar fi sa ma tina minte ca fiind cea mai darza si demna femeie din istoria lui emotionala personala.
Dar om sunt si eu. Asa ca mai intrevin momente cand ma lasa si pe mine constitutia si mi se pare ca un telefon ar rezolva poate ceva. Sau ca un mesaj ar indulci poate situatia. Ia sa iau eu putin initiativa, ma imbarbatez singura, ca prea am fost de fier-beton si o femeie trebuie sa mai fie si putin gingasa. Zis si facut.
Si urmandu-mi mancariciul intern de a ma baga cu forta in viata unui anumit barbat, fac un pas tehnologic inainte. Daca sunt intr-un puseu de vitejie, sun direct. Dar se stie ca barbatii nu sunt mari vorbitori la telefon nici macar cand te iubesc la nebunie, d-apai cand situatia este in doi peri. Asa ca rareori se intampla sa fiu satisfacuta in urma unui asemena demers. Doamne, de-ar exista recall phone.
Dar de cele mai multe ori ma aventurez doar la trimiterea unui sms gretos de dulce. Si-acum imi amintesc cum intr-o iarna, neintelegand ca omul cu pricina ma scosese din inima lui, am scris languros “ninge…”, sperand ca el sa-mi zica hai sa ne plimbam de mana prin globul asta in care ninge linistit, pana cand moartea ne va desparti. Si nu mi-a raspuns nimic, ticalosul. Ah, recall sms.
Si nu, nu a fost singura data cand am primit reject comunicational total, dupa ce eu fusesem blanda si pufoasa in abordare, ca o garofita. Taman cand ma simteam cat de cat sigura pe situatie si mi se parea ca e cazul sa dezbrac platosa si sa-mi arat putin adevaratele sentimente, atunci primeam cele mai ale naibii bobarnace.
Problema e ca nu stii niciodata de la inceput daca o sa iasa rau de tot si o sa te simti un prost. Tu trimiti si dupa aia primesti verdictul. Daca se lasa o liniste penibila, stii ca tocmai te-ai facut de ras rau de tot. Si iti vine sa-ti smulgi parul din cap. Retrag tot, onorata instanta, iti vine sa urli atunci ca un nebun, si sa retragi tot ce ai dat in plus.
Dati-mi va rog, inginerilor destoinici, un recall mail, recall phone, recall sms. Si apoi un recall smile, recall laughter, si, pana la urma, recall love. Ca sa nu ma fac de ras.
Leapsa: Cu pisica pe tricou
Appreciate it for sharing your cool web page.
Unghii cu probleme. Tipuri
itsxqzws
Afectiunea se scurge prin buzdugan
Eu cred ca articolul acesta precum si altele scrise sunt fie inventii foarte...