Hot City - Cultura urbana feminina

In ultima vreme mi se pare ca ma asteapta un copilas dupa fiecare colt. E plin de bebelusi peste tot. Intai au fost la supermarket, apoi au inceput sa apara in viata colegilor de serviciu, au urmat articolele alexandrei, iar mai nou o foarte buna prietena e insarcinata.­

Sunt femeie, am 26 de ani, imi doresc sa am copii candva, am si sot – lantul se strange. Scuzele contra reproducerii se imputineaza de la an la an. Parca vad ca peste vreo 5 ani va trebui sa ma explic spunand adevaratul motiv. Pana atunci mai am insa o serie de scuze. Da, as avea cu cine sa fac copii, dar  e prea proaspata situatia. Da, am varsta potrivita, dar adevarul e ca sunt prea tanara. Iar in plus, traiesc in strainatate. Si oricum nu am..., nu sunt...nu vreau.


Copii sunt draguti. Adorabili de-a dreptul. Cum vad unul cum imi vine sa am grija de el. Sa ii trag caciulita pe frunte, sa-i asez mai bine fularul sau sa ii ridic jucaria de jos.
Dar asta se intampla cand vad un bebe de 3 ani. Pentru ca sincer nu ma pot imagina in ipostaza de mama pentru un adolescent. Cum sa reactionez cand va vrea cercel in nas la 10 ani si va incepe sa faca sex la 12-13 ani. Ei bine, pentru situatia asta sunt prea tanara. Si voi continua sa fiu pana pe la 50 de ani.

Dar ma rog, poate ca dupa ce faci copii ti-e mai usor sa te adaptezi situatiilor traznite. Sa ne limitam la prescolari deocamdata. De ce nu vreau sa procreez un bebe mic si frumos?

Ei bine, nu vreau pentru ca imi este frica. Mi-e groaza ca daca nu imi va placea sa fiu mama nu voi putea iesi din situatia asta. Daca nu iti place de iubit – il parasesti. Daca sotul e plictisitor – divortezi. Dar daca in ciuda genelor mele de inalta calitate copilul meu e un nesuferit, ce ma fac? Daca intr-o zi pur si simplu nu il mai vreau. De copil cum sa scap?

In ipostaza de mama denaturata care fuge in lume cat mai departe de progenitura nu pot sub nici o forma sa ma vad. Dar in cea de femeie torturata de propria creatie pot prea bine sa ma imaginez.
Oare frica de responsabilitatea altei vieti decat a mele trece in timp? Imi voi face intr-o zi curaj si ii voi permite reproducerii sa ma incolteasca si sa ma puna la pamant?

Hm, poate ar trebui sa exersez. Sa imi iau un animal de casa. Problema e ca am avut pesti – dar au murit. Am coborat o treapta si am adoptat plante – s-au uscat. Ma gandeam sa fac un act de curaj nebun si sa imi iau o pisica. Ador pisicile. Faza e ca ma enerveaza ca lasa par. In plus trebuie sa le schimb nisipul, sa nu uit sa le hranesc.

Am sa mai incerc cu plante. Poate cactusul numarul 5 va fi cu noroc.