Hot City - Cultura urbana feminina

Kadesh este una dintre cititoarele hotcity si are o poveste pasionala de spus. Noi am scris articolul despre Cum e sa fii amanta. Ea l-a gasit, a rezonat cu el si ne spune direct de la sursa. Cum e sa fii amanta si ce dur poate sa devina totul. Deci azi o cititoare scrie pentru alte cititoare.

Ma adresez ochilor ce citesc, sufletelor ce vor intelege si, nu in ultimul rand, ma adresez mie. Nu stiu cata importanta are cine sunt, cati ani am si care e nivelul studiilor mele. Dar pentru intregirea povestii, incerc sa vin cu niste date. Sunt o tanara femeie celibatara, cu studii superioare, si sunt aceea ce tine capul sus nu din mandrie, ci din motive personale .

Pe scurt, m-am angajat la o societate, l-am cunoscut pe Kvalerul meu si pe minunata lui familie. Am inceput o relatie cu el fara a sti ce urmeaza. Stiu ca o sa spuneti: atatea cazuri…acelasi sfarsit. Dar sincer nu stiu sa motivez ce m-a indemnat sa fac un asemenea pas, sa fiu amanta. Asta se intampla acum 4 ani, acum 3 Craciunuri, acum 3 aniversari, acum vreo 1580 de zile si de nopti. Stiam ca e insurat, stiam ca isi iubeste familia, stiam ca nu o sa fie mai mult si cel mai important e ca stiam ca va exista un sfarsit, numai ca nu-l puteam contura in imaginatia mea.

In acest timp am avut parte de atatea clipe fericite cu el, de atatea lacrimi, de atatea sentimente contradictorii si toate se terminau cu aceeasi idee: ca orice decizie a noastra sa nu o afecteze pe ea. In tot acest timp, n-am vorbit cu nimeni despre ce relatie am, mi-am cladit o viata in jurul relatiei cladenstine. Oricum nu asta vroiam sa subliniez in toata povestea, ci faptul ca sotia a aflat de noi.

Era de asteptat, pana la urma, ca ea sa afle. Numai ca si-a ales foarte prost momentul, pe aceasta criza. Azi am derulat 4 ani din viata mea si tot ce am realizat a fost experienta profesionala intr-o societate si am pierdut tabelul de valori morale cu care mi-am inceput indepedenta. Nu am fost amanta ce a fost coplesita de cadouri, pentru ca banii veneau din firma, firma pe care ma stradui sa o gestionez cat mai bine. Nu am avut parte de concedii in tarile calde, sau in statiuni de fite. Am fost amanta ce s-a multumit cu nopti la un hotel de 3 stele si mese la restaurant pana la o ora rezonabila, ca el sa ajunga acasa. Am fost amanta ce i-a amintit de aniversarea lor, care i-a propus sa mai iasa cu sotia, sa stea pe acasa, sa o ajute, sa vorbeasca cu ea, sa o includa in activitati, am fost persoana care l-a calmat, sa nu mearga nervos acasa, pentru ca familia e cea mai importanta .

Acum sunt intr-o situatie incerta, si sotia la fel. Solutia cea mai evidenta e ca eu sa plec din firma si ca ea, daca poate sa-l ierte, sa-si continue viata. Pentru ca stiu, o iubeste si nu si-ar dori nimic altceva decat batranetile alaturi de ea. Am gresit, el a gresit mai mult, ca a riscat luandu-si o amanta. Si culmea, acum suntem cerebrali…doar acum. Ce implica plecarea mea pentru firma? Multe, prea multe. Lucrurile nu sunt tocmai roz. Ocup practic un loc pentru care ar fi nevoie de alte trei fete. Fac vanzare in showroom, gestiune si contabilitate, si, nu in ultimul rand, ma ocup de supervizarea angajatilor. Nu isi permite acum sa angajeze personal, plus ca ar trebui persoane capabile sa lucreze pe programele de calcul si de contabilitate, persoane care ar pretinde salarii foarte mari. Firma e lovita de criza ca multe altele, caminul lor e ipotecat. Luptam sa nu piarda casa, daca firma se duce, se cam duce tot ce are. Acum sotia se gandeste daca poate sa accepte sa mai lucrez in firma. E un mare caracter, e o persoana ce are atatea calitati incar pur si simplu regret ca am contribuit la suferinta ei.

Vreau sa subliniez ca am vorbit cu domnul meu si am hotarat sa punem capat relatiei. Indiferent daca voi mai lucra pentru el sau nu. Dar prietenia noastra o sa fie mai puternica ca oricand. Noi am stricat, noi o sa reparam. Doamne ajuta.

Doamnelor sotii, cand sotii dumneavoastra se straduie sa fie cat mai buni, si va iubesc si nu va dau nimic de inteles care sa va faca sa suferiti, nu cautati sa vedeti de ce. Acceptati...e bine si atat. Nu are importanta ce va tine barbatul in picioare sa nu cada, nu are importanta cine il face sa se poarta ca un cavaler, bucurati-va de foloase. Nu stiu cu ce v-ar ajuta sa stiti ca vorbele spuse la nervi au fost adresate altundeva si catre altcineva. Acasa a ajuns zambind, e fericit langa familie, langa copii. Lasati-l asa, ce nu stiti, nu va doare.

Daca povestea mea ajuta pe cineva, ma bucur mult . Si vreau sa stiti ca urasc persoanele ce destrama familii. Unitatea de familie e cea mai importanta in viata noastra. Paradoxal sustin sotiile, paradoxal sunt una din cele ce distrug. Orice as spune acum despre suferinta mea, nimic nu ar putea egala ce simt sotiile si copii.