Hot City - Cultura urbana feminina

Ma intreb daca a fost vreodata o relatie in apartamentul careia sa nu fie un razboi. Tacit si cu usile inchise. Nu vorbim de un razboi declarat. De unul spus la rude impanat de cuvinte de ocara pentru partea adversa. Ci mai degraba unul la care nici macar nu iti dai seama ca participi, pana ti se ia cu totul.

Razboiul acesta are tot felul de motive cunoscute. Atat de cunoscute incat ti-e si jena sa recunosti ca ti se intampla si tie sa te certi din asa ceva. La fel cum ti-ar fi jena sa recunosti ca ai ajuns Mamita din dl Goe, vorbesti cu voce ascutita si iti uiti mainile in sold atunci cand le spui mai cu patos.

De exemplu te certi pe farfuriile din chiuveta. Si au farfuriile acestea, pe care le-ai crede un dusman banal, o bagatela, o asemenea putere incat sunt in stare sa iti innoureze intreaga viata.

Ce mai face tanti Marieta?, intrebati. Tot cu Gelu, vi se raspunde. I-a mancat zilele, nu isi spala o farfurie.

Vedeti, saraca tanti Marieta. Oricate farfurii ar fi nu ii putem reduce toata viata la asta totusi. Sa zicem ca mananca fiecare de 3 ori, dimineata 2 farfurii, la pranz 3, seara 1. Ajungem la 12. Hai si niste oale. O ora maxim pe zi.

Si ce face Marieta restul de 23? Daca il intrebati pe Gelu va va spune ca se plange fara rost, asta face.

Am cainat-o si eu pe Marieta si am considerat-o un pic dusa cu capul. Pana m-am surprins certandu-ma in public pe marginea farfuriilor din chiuveta. Care nu erau multe. Mai exact erau doua, insa erau murdarite de el si in loc sa le ia pe loc sa le spele uite cum stau acolo, sfidatoare. Un motiv tocmai bun de o discutie la ceas de seara.

Iar in timp ce cuvintele ieseau din gura imi dadeam seama cat de prost suna si cum nu pot fi luata in serios datorita subiectului. Si totusi farfuriile acelea ma enervau asa de tare incat as fi fost in stare sa zic ok, imi iau farfuriile mele curate si plec. Si te las cu ale tale sa ti le murdaresti cat poftesti. Evident el nu m-a crezut. Asta nu suna a motiv serios de cearta. Nici prin cap nu i-a trecut sa spele farfuriile cu pricina. Asa ca au mai zacut in chiuveta vreo doua zile.

Doar era razboi, nu puteam sa cedez si sa ma apuc sa le spal. Va dati seama ce precedent as fi creat?

Ma intreb ce urmeaza daca am ajuns deja la acest prag al razboiului. Oare o sa fac o criza de ficat cand o sa vad capacul ridicat la veceu? Ca am inteles ca si asta este o problema la fel de actuala. Si o sa ma imbolnavesc de guta atunci cand o sa ma viziteze rudele lui, de nu am sa ma mai pot ridica din pat 3 luni de zile?

Imi este frica, zau, ca odata ce ne inchidem cu cineva intr-un apartament devenim toate niste Mariete care n-au avut noroc in viata si au dat tocmai peste Gelu. Si asa s-a dus sansa lor la fericire.

De acum ne vom petrece diminetile facandu-le scandal ca sforaie si la pranz ne vor enerva ca nu au taiat painea din proprie initiativa si a trebuit sa le spunem. Iar seara vom fi atat de ocupate sa ne enumeram in gand toate lucrurile pe care le-au facut gresit peste zi incat vom adormi de abia la 1 cocind ganduri de razbunare astfel incat sa egalam balanta de plati.

Ce ne facem, Marietelor?