Hot City - Cultura urbana feminina

Ca soacrele sunt niste fapturi neplacute, este toata lumea de acord. Aud voci din public care zic altfel? Nu. Stiam eu. Am pornit deci si eu la lupta dreapta cu fosta mea soacra, incruntandu-ma la ea din secunda 1.

Recunosc ca am inceput sa o urasc pentru ca asa scria in fisa postului ei de soacra ca trebuie sa fie. Cum deschidea gura, cum slobozeam catre ea o vapaie de pucioasa pe nari. Isi inghitea vorbele si nu mai voia nimic. Cand ni se intersectau drumurile prin casa, o calcam cu pantofii cu toc si ii rupeam ciorapii. De nu era atenta, ii puneam pioneze in salteaua de la pat. Aduceam colonii de gandaci pe care le instalam in bucataria ei mereu curata.

Inainte sa ies de la ea din casa, ascundeam un peste mort prin vreun ungher, ca sa o innebuneasca mirosul. La vizita urmatoare, indepartam pestele cu pricina, ca sa creada ca e nebuna si i s-a parut. Ma rog, si alte mizerii de genul asta. Numai soacra sa nu fii.

Am petrecut mult timp impreuna, ea si cu mine. Sapte ani lungi de relatie soacra-nora, care cred ca au fost mai crunti pentru soacra, de data asta. Cineva trebuia sa razbune specia nora. Simtindu-ma in putere, mi-am luat eu aceasta cruciada si mi-am insusit-o.

Inainte sa mi se sfarseasca casnicia, mi-am dat seama de ceva. Ca de fapt soacra asta nici macar nu era asa de rea. Si daca e sa o compar cu fiul ei, parca incepe sa straluceasca precum un diamant neslefuit. Avea ea diverse hachite, dar nimic care sa o faca de nesuportat. Faptul ca primeam de la ea in fiecare an niste pulovere urate ori o cruce uriasa cu Isus rastignit, ori un cal, era ciudat. Dar se putea trai si asa.

Prin urmare, cand am divortat, mi-a trecut prin cap dracia asta. Stiu in mod sigur ca nu mai vreau sa mai incerc nimic cu al sau fiu. Dar cu soacra asta as putea merge mai departe. In alte casnicii, sa zicem. Sigur, n-am putut sa-i propun. O fi ea ok, dar nu cred ca ar fi de acord sa-mi mai faca placinta buna cu branza si paine de casa si sa-mi aduca pulovere, cand eu o sa ma recasatoresc.

Si am ramas cu gustul asta amar. Ca uite, ce irosire. Am gasit o soacra ok si nu pot sa-mi fac treaba pana la capat cu ea. Dupa care, mi-am adus aminte de alta traznaie. Ca de fapt toate mamele cu potential de a deveni soacre ale sufletelor mele pereche sunau la fel de promitator. Toate erau destul de incantate de mine si, daca ar fi fost dupa ele, relatiile mele ar fi trebuit sa mearga excelent.

La fiecare dintre relatiile mai serioase, aveam asigurate toate conditiile din partea lor. Ba chiar una m-a rugat fara ocolis sa raman insarcinata. Acum. Si alta, mai autoritara, mi-a ordonat. Eu le-am explicat ca nu e chiar cazul. Credeti dumneavoastra, doamna, ca asta e ceea ce-si doreste fiul dumneavoastra? Lasa, ca o sa se bucure si el pana la urma. Tu ramai insarcinata si sa vezi ca o sa fie bine. Eu tot asa l-am facut pe el. (Pe prietenul meu adica).

Este nemaipomenita situatia asta. Mi se abandoneaza mai toate soacrele, dar nu reusesc sa-i am de partea mea si pe potentialii soti. Nu e curios? Cert e ca dupa fiecare relatie, imi vine sa intreb familia respectiva. Poate cine stie, tine. Fiti amabil, stiu ca nu ne-am inteles prea bine. Dar pot macar sa pastrez soacra?