Hot City - Cultura urbana feminina

Nu va pot spune ce am. Ma plictisesc. Atat. Nu as putea reprosa nimic in mod special. Doar ca ma plictisesc.

Toata lumea ar spune ca e vina mea. Pana la urma plictiseala e un sentiment care imi apartine. Nu il pot imputa nimanui. Dar dincolo de rationament ramane starea de fapt si cu toate consecintele ei negative. Pe care ma abtin inca sa le descarc asupra cuiva (a se citi aici ‘iubitelul’), cat m-o mai tine si atentia asta.

Pana la urma doar asta ne ramane, stau sa ma intreb. Adica sa stim totul – care e gestul de a se intinde dimineata, care sunt gandurile si grijile, de care slabiciuni nu scapa desi isi da seama ca nu au sens, care sunt bancurile pe care le spune cand se simte bine, care sunt lucrurile pe care le repeta desi stie ca nu imi plac…e exasperant!

Stau uneori si ma gandesc cum ar fi daca atunci cand ma duc acasa as gasi pe altcineva. Care mi-ar zambi in alt fel, care m-ar dori in alt fel. Poate ar trebui sa ne schimbam amandoi pana la nerecunoastere. Poate ar trebui sa devin imposibila, atatatoare, rautacioasa, astmatica, oricum numai sa nu ne repetam in linistea data de acest eu stiu cine esti tu.

Desigur ca stiu ca asa se intampla in mod normal, am auzit si eu ca ‘obisnuinta e moartea pasiunii’. Bine, le dau dreptate. Daca as auzi acum cuvintele atat de romantate ‘pentru totdeauna’ as incepe sa tip. Si acum ce mai ramane? M-am laudat a fi rationala. Sa vedem care ar fi posibilele directii:

1.    Sa astept sa ma scol intr-o dimineata la fel de duioasa, multumita si iubitoare ca pana acum cateva zile. O fi vreo faza trecatoare data de pozitia planetelor, prea multi carbohidrati sau rarefierea cumparaturilor si va disparea in neant, la fel cum a venit.

2.    El sa aiba o intuitie si inteligenta nedescoperite pana acum si sa faca ceva care sa ma determine sa ma simt fata de el ca la inceputuri, cand prezenta sa ma distra. Cine stie cate laturi inca neobservate mai are…

3.    Sa profit de timpul liber pe care mi-l da lipsa de interes pentru persoana ‘iubitelului’ si sa fac ceva pentru mine. Sa invat spaniola? As putea traduce atunci versurile de la Heroes del Silencio.

4.    Sa insel acest inceput de ‘nu mai merge’ investind si mai mult in relatie. As putea cheltui energie facand mai frumoasa casa in care locuim, gatind chestii elaborate dupa retete luate de pe net si planificand vacanta de peste sase luni.   

Ar mai fi, desigur, si posibilitatea de a incerca sa il schimb cu un alt Fat Frumos care are marele avantaj de a-mi vorbi cu alte cuvinte, de a ma privi cu alti ochi. Pacat ca si acela se va transforma in mult prea cunoscutul ‘iubitel’. Am spus ca sunt rationala. Asa ca renunt la aceasta posibilitate.

Care va fi scenariul? Pai sa va spun: voi fi din ce in ce mai plictisita si prin urmare mai rautacioasa. El, simtindu-se neindreptatit si enervat va schimba comportarea fara repros cu una careia sa ii pot gasi cusururi concrete.

Si uite asa ne vom incurca in primul hop si gata relatia! Pana la urma cum se trece hopul asta?