Hot City - Cultura urbana feminina

In Bucuresti barbatii nu prea se omoara sa ne faca curte, sa ne adreseze vorbe in coffee shop-uri sau cand trec pe langa noi pe strada. Dar cum ies din oras la drum lung, uita ca sunt morocanosi, si se intrec care mai de care sa ne faca semne, sa ne spuna lucruri, sa ne atraga atentia.



Eu, cand plec la drum, ma comport ca o bucuresteanca get beget, locuitoare a unei metropole europene, in care oamenii se ignora reciproc si nu se intereseaza pentru nimic in lume de existenta celor din jur. Dar nu mica mi-e mirarea sa constat, de fiecare data, ca imediat ce I hit the road, bucurestenii din masinile din jur se agita si se contorsioneaza in masinile lor, spre mine.



Oare sa fie de vina faptul ca devin eu brusc extrem de rapitoare, imediat ce ma urc la volan?! Totusi prin oras, desi conduc des, nu fac atatea victime, se intampla numai cand ma duc in alt oras, pe DN sau pe autostrada. Sau poate ca odata iesiti din orasul asta care in mod clar inhiba ritualurile naturale de imperechere, bucurestenii dau frau liber simturilor si vor o femela?!

Hmmmm… Oricare ar fi adevarul, cert e ca mi se intampla de fiecare data, motiv pentru care, fiind singura in acest moment, ma gandesc sa-mi planific de acum inainte cate 2-3 drumuri pe saptamana in orase apropiate, ca poate cine stie…imi gasesc sufletul pereche pana la sfarsitul anului. Si de sarbatori, cand iti vine sa iei pana si un cangur acasa sa petreci Craciunul cu el, o sa am si eu un bucurestean luat de pe drum, cand e vulnerabil.



Ultimele doua intamplari, cele mai recente, au fost pe drumul spre mare. Primul bucurestean era asa de inflacarat, ca nu voia sa conduca decat in paralel cu mine, si ma obliga sa vorbesc cu el din mers. Era dragut, de-aia am facut si efortul, desi nu mi-a fost usor sa flirtez si sa tin si drumul drept.



Totul s-a sfarsit destul de bizar: s-a oprit si el la benzinaria unde aveam eu treaba, si apoi, vrand sa-mi arate de ce este in stare, a tasnit in tromba de pe loc inaintea mea la plecare, si a intrat intr-o alta masina care mergea pasnic. Cum aveam un deadline si lume multa in masina, a trebuit sa-mi continui drumul, chiar daca gestul a fost egoist. Cine stie, poate chiar ar fi iesit ceva bun din asta daca lucrurile luau alta turnura.



A doua oara am avut drept escorta un motociclist, care m-a obligat si el sa mergem in paralel si sa comunicam in acelasi timp (barbatii astia!). Mi-a indus un stres teribil, eu nu prea stiu sa merg alaturi cu motociclisti cand am 150 k/ora, mi-e frica ca ma emotionez si  trag un pic de volan si ii omor.



Ma rog, de data asta a fost un fel de blind date, pentru ca el avea casca, si nu stiam cum arata. Am calatorit vreme buna impreuna, eu mergeam pe banda de viteza, si cum era o masina in fata mea, el o lua inainte, o obliga sa se dea de acolo ca sa-mi faca mie drum liber, si apoi iar venea langa crupa masinii mele, spre groaza mea. Cred ca totul s-ar fi dezvoltat intr-o relatie serioasa daca el n-ar fi luat-o la un moment dat spre Calarasi (ce alegere!). Oricum, a fost scurt, dar intens.



Asa ca, daca nu sunt in oras, ma gasiti pe Bucuresti – Constanta pana se face frig, si apoi pe Bucuresti – Brasov.



Drum bun!