Hot City - Cultura urbana feminina

Cand suntem tineri avem obisnuita de a folosi foarte des cuvantul niciodata. El vine ca o pecete pusa pe parerile noastre, despre care suntem convinsi ca sunt de netagaduit perfecte. Asa ca ar fi o nebunie sa vrei vreodata sa le modifici. Judecam totul in alb si negru. Si mai mult decat atat, cunoastem perfect viitorul. Care nu poate fi nimic altceva decat un prezent continuu. Mai incolo insa lucurile se schimba fara sa ne intrebe pe noi ce parere avem despre asta. Si ajungem sa facem lucruri despre care am fi jurat ca noi niciodata…

Mai ales in privinta persoanelor ni se intampla sa avem astfel de judecati gresite. Consideram ca noi niciodata nu vom avea ceva in comun cu o anumita persoana care se invarte in anturajul nostru. Ca este prea inceata la minte. Sau prea putin cool. Sau urata si vorbeste pitigaiat de am crede ca ne sfredeleste creierii.

De cate ori suntem in situatia de a-i fi in preajma sa nu stim cum sa mai tragem semnale de alarma ca noi nu avem nimic in comun cu ea. Sa nu cumva sa se rasfranga si asupra noastra aura sa pe care o consideram negativa si sa ni se stirbeasca astfel imaginea, altfel impecabila. Asa ca dam coate sau zambim manzeste. Pe ascuns, desigur, caci persoana cu pricina este aiurea dincolo de orice incercare de remediere. Totul este sa reducem cat mai mult pagubele pe care o astfel de apropiere nedorita le va cauza fara indoiala. Tot cautam motive sa facem glumite. Si ne miram de cate ori avem ocazia ca totusi sunt cate unii care considera ca ar fi ceva de capul lor.

Si uite cum peste ani de zile ne trezim prieteni la catarama cu astfel de oameni. Ba, si mai rau, chiar casatoriti cu ei. Ceea ce poate produce o stare de schizofrenie. In cea mai mare parte a timpului reusim sa uitam judecata noastra initiala. Si sa credem ca nici nu ne-am purtat urat, nici nu ne-am distantat de ei cat mai mult posibil. Pe de alta parte, oricat de perfecti suntem, tot nu ne iese schema asta intotdeauna si realizam ca totusi o farama de dreptate am avut atunci. Doar ca pe parcurs alte lucruri s-au dovedit a fi mai interesante. Ceea ce, sub orice forma am lua-o nu spune nimic bun despre noi.

Eu de cand am patit asa ceva de mai multe ori nu mai indraznesc sa fac asa de usor judecari despre oameni. Ma feresc pe cat pot sa ii mai pun pe categorii cool / non cool , destepti / prosti, urati/frumosi etc. Nu se stie niciodata in ce mod alambicat ajungi sa te saruti cu cel mai urat dintre uratii din capul tau si, in mod ciudat, sa iti placa. La fel cum nu se stie niciodata cum cel mai prost dintre prostii din capul tau va deveni o persoana care te va ajuta in momentul in care nu te mai descurci. Si e mai bine pentru psihicul tau sa nu ajungi la concluzia ca un prost are idei mai bune decat tine.

Asa ca m-am lecuit, nu mai spun niciodata niciodata. Cu atat mai mult cand este vorba despre oameni. E adevarat, s-au redus lucrurile de care mai pot sa rad, dar ce nu ma omoara ma intareste :).