Hot City - Cultura urbana feminina

Cunosc multe cazuri de oameni care s-au hotarat ca ei nu mai vor sa se casatoreasca. Institutia cu pricina nu-i mai prinde. De ramane statul fara musterii si popa fara slujbe. Ca sa nu mai spun de restaurante. Vai si amar, ca din acele petreceri traiau ele in timpul verii. Tocmai acum a venit si criza insuratorii.

Puteti sa spuneti ca tot sunt multe nunti. Ca nu mai avem loc in parcuri de oameni hotarati sa se pozeze cu fantana, cu copacul, cu gardianul public. Probabil ca la numarul lor se mentine totusi fiindca odata ce ne-am casatorit odata ne vine pofta sa o facem si a doua oara. Si a treia. Si a patra. Asa sunt unii, insistenti. Nu-i sperie pe ei o petrecere cu muzica lautareasca.

Altii nu vor si nu vor. Iar acestia sunt din ce in ce mai multi. La un cuplu de nuntasi vezi unul care nu se hotareste nici in ceasul 12 sa isi puna pirostille. Ce spun 12. Vreau sa spun 24. Stau impreuna de ani de zile. Au si copii. Nu unul, ca sa zici ca este o intamplare. Ci mai multi, pe care ii cresc la fel de dedicati ca orice cuplu cu acte in regula. Deci nu poti spune ca sunt niste persoane indecise si hotarate sa isi caute fericirea intr-un alt wild wild west. Si cu toate acestea nu gasesc nici un motiv sa declare cuplul in fata statului. Sau al preotului. Sau al rudelor si prietenilor.

Care sa fie motivul? Din cele mai banale, nicidecum nu e vorba de tragediile pe care nu le inchipuiam noi in tinerete cand, gandindu-ne la viitoarea noastra varsta de 30 de ani, ne consideram deja batrani. Si daca s-ar fi intamplat sa nu fim casatoriti pana atunci vai si amar. Viata noastra s-a terminat. Nu ne ramane decat sa mergem in metrou si sa cantam ‘nimeni nu ma vreaaaaa, niiiiiimeni nu ma vrea.’ Pentru ca este clar ca atunci nimeni nu o sa se mai aseze in genunchi, cu inelul ascuns intr-o felie de cremsnit ca sa ne intrebe daca vrem pe viata si pentru totdeauna.

Si uite cum ajungem la varsta cu pricina. Bagati in tot felul de relatii care par suficient de stabile si nu mai vrem sa ne casatorim. Fie femei sau barbati, caci nu mai exista acum un gen care sa fie mai enervat de ideea de insuratoare decat celalalt. Ambii fug la fel de tare tinand in dinti argumentul suprem – nu vad la ce ma ajuta. Iubirea mi-am declarat-o. Duc o viata de cuplu de care sunt perfect multumit sau impacat cu soarta macar. Pentru ce sa mai cheltui o multime de bani. Dar mai ales sa pierd atata timp cautand restaurante si rochii si flori si cine mai stie ce. Nu o sa ne faca asta mai fericiti.

Probabil ca sunteti de acord cu mine. Nu prea ai ce argument pro sa le aduci. Asa se cade. Sau: sa intri si tu in randul lumii. Nu mai au acum niciun fel de ecou. Nunta are ceva magic doar pe la vreo 20-23 de ani. Apoi este inca o formalitate pe care trebuie sa o bifezi. Si multi aleg sa nu o faca.

Ma intreb daca noi suntem in acest fel atunci generatiile viitoare ce vor mai face. Probabil ca nici nu isi vor mai pune intrebarea daca sa se casatoreasca sau nu. Si ciudati vor fi cei care se hotarasc sa te cheme sa dantui la nunta lor. Cine stie de ce ganduri necurate ii vom banui.

Apropo, ati mai auzit acum ceva de institutia logodnei?