Hot City - Cultura urbana feminina

Daca nici eu si prietenele mele si prietenele prietenelor mele, pe care le cunosc foarte bine din povesti, nu suntem deschise la relatii si comunicare interspecii, atunci zau daca mai stiu cine e. Doar ca de ce ne straduim, de-aia parca nu ne iese.

Asa ca am ajuns la o concluzie deloc surprinzatoare: nicicum nu-i bine. Ne-am dat seama de asta cand am pus povestile tuturor cap la cap. Am descoperit ca absolut orice varianta de relatie cu un barbat ajunge sa ne puna probleme majore. Si, dupa ce chibzuim la situatia cu pricina si incercam sa o rezolvam apeland la tot instrumentarul din dotare, ajungem la un moment dat la concluzia unica: eu nu mai pot asa.

Sa dau niste exemple, caci nu este un subiect abstract. Daca intalnim un barbat care nu vrea sa se lege la cap si insista sa-si pastreze libertatea nestirbita, desi vrea sa se vada si cu noi, suferim cumplit. Ni se pare nedrept sa fim confruntate cu asa ceva si facem tot ce ne trece prin cap sa-l facem sa se razgandeasca si sa ne ofere un loc cat mai mare si mai confortabil in viata lui.

Daca in schimb dam peste un barbat care ne pune pe primul loc si ne dedica mare parte din viata lui, ne ingrozim in scurt timp. Devenim sufocate de atata atentie si nu putem sa ducem atata implicare din partea lui. Desi exact asta ne doream dupa experienta cu cel de mai sus, acum ne intrebam cum e posibil ca un barbat sa fie mai implicat decat o femeie si ne plangem ca nu putem respira tot aerul care ne trebuie.

Barbatul care munceste prea tare la serviciu ne intristeaza si ii comunicam prin toti porii ca obiectivul nostru in viata este ca el sa nu se mai speteasca asa. Pentru cine munceste atat, il tot iscodim. Ca doar avem tot ce ne trebuie si viata trebuie traita. Daca insa el o ia cu munca mai usurel si e mai degraba pus pe trandaveala decat pe fapte mari profesionale, o luam complet personal. Ne simtim jignite si ii indicam cu insistenta activitatea altor barbati, care uite ce harnici sunt.

Dupa acelasi model elaborat mai sus, barbatul care se imbraca frumos e prea pedant pentru un barbat si petrece prea mult timp in baie iar cel care e mai neatent cu modul in care se prezinta lumii ne face de rusine. Barbatul care este apatic din punct de vedere sexual este o adevarata pacoste si cand suntem langa el imploram zeii, cu speranta ca se va vitaliza. Dar cand dam peste barbatul prea activ din punct de vedere sexual, abia atunci ne plangem cu adevarat, pentru ca nu se poate, nu-i asa, sa faci doar asta.

Si lista poate continua asa pana dimineata. Punem barbatii sub lupa si ii judecam direct pe Patul lui Procust, analizand calitati si defecte fizice, morale, trasaturi de caracter si obisnuinte. Si, ca un facut, mai niciodata nu suntem multumite. Si descoperirea asta, ca nicicum nu-i bine, ne macina pe interior ca o tenie si ne face lejer nefericite. O da, nicicum nu-i bine.

Ca sa incercam sa intelegem si poate sa si rezolvam, am facut si un grup pe Facebook cu aceasta tema, Nicicum nu-i bine, si, ce sa vezi! In primele 5 minute erau déjà 14 membri. Asta inseamna ca n-am pus pe tapet o discutie plictisitoare, ci interesanta. Si ca nu suntem doar 2 femei fara noroc in dragoste care vorbim prostii, ci multi oameni care se gandesc la asta, pe masura ce sunt confruntati cu diverse dileme si trileme. Alatura-te noua, daca te regasesti.