Hot City - Cultura urbana feminina

Mi-au placut intotdeauna barbatii romani. Asta clar si pentru ca sunt draguti ca nimeni altii. Dar in mod sigur si pentru ca stiu de unde sa-i apuc. Adica avem cat de cat aceleasi repere culturale. Inteleg ca atunci cand fac un gest, vor probabil sa spuna un anume lucru care imi e cunoscut. Si e convenabil asa.

Romanii cu care ies eu stiu toti ca nu e frumos sa ragaim la masa. Si ca un favor facut mie, nu practica asta la inceput, ci doar dupa ce se relaxam. Cand descoperim ca suntem suflete pereche. Dar la arabi e invers. Daca ragaie in public inseamna multumesc. Ce masa buna tocmai am luat. Sunt fericit. Iar chinezii, primul lucru pe care-l fac dimineata e sa horcaie tare. Sa cheme din gat niste flegme si sa le trimita in lume cu dezinvoltura, ca sa inceapa ziua bine. Lucru care la noi ar fi inacceptabil. Brrrr.

Pantofii romanului trebuie sa poata fi prieteni cu ai mei, sa stea sub cuier impreuna sau macar sa incerce. Cu romanii pot si sa cotrobai prin meandrele limbii romane. Si sa atingem impreuna un climax de umor subtil, rezultat din limbaj fara bariere. Pot sa ma si cert cu ei cum trebuie, cu toate nuantele la mine. Fara sa trebuiasca sa ma sparg in banalitati.

Dar uite ca viata ma aduce fata in fata cu diferentele culturale. Si pentru ca am intalnit pe cineva dragut din alta nationalitate, am zis sa termin cu prostiile astea, care suna a idei preconcepute. Poate ca nu numai romanii pot fi gloriosi, ci si alti barbati. Si hazardul face ca mi se confirma teoria. Ies in oras cu un neroman si ne distram de minune. Zic ia uite domnule, ca se poate.

Dar cand sa iesim din restaurant, unde am ingerat niste bucate, privindu-ne ochi in ochi, neromanul ia o scobitoare. Si incepe, dupa ce termina munca de curatire dintre dinti, sa se joace cu ea o vreme, tinand-o intre buze. Mie imi ies ochii din cap. Vine peste noi imediat iarna. Incepe sa ninga cu bucati mari de gheata.

Tot ce spune nu mai are nicio importanta. Scobitoarea din gura lui e infipta direct la mine in creier. Provocandu-mi o amarnica hemoragie. Urechile mi se pleostesc vizibil. Colturile gurii se lasa in jos si lacrimi grele de mercur imi picura din ochi. De ce ai facut asta? De ce? Scobitoarea e un par imens, imposibil de trecut cu vederea. Iar gura care il adaposteste e asa o pestera plina de tot felul de pericole.

O sa ziceti ca ce conteaza o scobitoare. Dar nu e asa. Jucatul cu scobitoarea intre dinti vine cu o intreaga incarcatura culturala nepotrivita. In spatele gestului asta mic se ascunde o armata intreaga de marlanii si probleme de atitudine grave. N-ati vazut ca taximetristii fac asa? Si pe bune, cine vrea sa aiba drept iubit un taximetrist! Poti sa banui limpede ca, de mana cu scobitoarea, vine si ragaitul si plescaitul. Apoi si gaze pe care mai bine le daruim lumii, ca cica e nesanatos sa ne tinem. Si si o atitudine feudala fata de femeie in general. Stiu eu asta. Sa nu ma contraziceti. Ca si asa sunt suparata.

Nici nu mai conteaza daca gestul asta inseamna si la cultura respectiva tot asa de rau cum inseamna la a mea. Sau daca e altceva si n-ar trebui sa dau importanta. Dar mi-e ca nu o sa pot trece peste asta, indiferent cum sta treaba. Desi neromanul este foarte, dar foarte dragut.

Si uite cum diferenta culturala sau culmea, poate chiar asemanarea culturala, loveste monstruos. Domnul neroman mi-a taiat cheful din fasa. Si plec cocarjata si invinsa, inainte de a incepe macar lupta. Am murit. Si este o scobitoare mica si gingasa cea care mi-a dat lovitura finala.