Hot City - Cultura urbana feminina

Daca este sa impart grosolan femeile in categorii mari in functie de soare, as zice ca exista trei feluri mari si late. Exista femei vesele, insorite, extrovertite, si eu indraznesc sa ma incadrez aici. Sunt apoi femeile care au o relatie normala cu soarele si-si vad de treaba lor, fara excese intr-o parte sau alta. Si exista, si despre ele risc sa vorbesc, femei dark, care se feresc de soare, traiesc in smarcuri emotionale si le parjolesc cu intuneric si pe toate fiintele pe care le au in jur.

Cu femeia insorita, atunci cand o gasesc in calea fericirii mele, stiu sa ma razboiesc. Stiu sa ma lupt si cu femeile care reusesc sa nu fie nici prea insorite, nici prea intunecate din fire. Macar le inteleg armele si modul de gandire. Rezulta o lupta dreapta si castiga cea care este cel mai bine pregatita. Fara surprize neplacute, fara lovituri sub centura, fara mismasuri si porcarii. Asta este ceea ce numesc eu o competitie corecta.

Dar cand dau in drumurile mele peste vreo femeie intunecata, imi vine sa fug mancand nori. Ea stiu ca ma invinge inainte sa ne apucam de lupta. Femeia dark este nefericita din fire si asta o mananca interior, ca un fel de tenie. Desi aparent e o femeie ca toate celelalte, ea nu isi doreste totusi lucrurile la care tanjeste in mod normal o femeie: liniste, armonie, protectie, familie clasica.

Femeia dark e manata de forte puternice dar ascunse sa caute galceava. O face pe tacute, fara scandal. Trage transperantele peste problema ei si o macina incet dar sigur, pana ajunge sa transforme relatia de cuplu intr-un iad. Dar pentru un anumit soi de barbat, imi dau seama ca femeia asta complicata este in egala masura fascinanta.

La inceput si apoi in scurtele ei ragazuri de fericire, femeia intunecata ofera barbatului de langa ea momente unice. Ea este stralucitoare si iti atrage privirile ca un magnet. Cand e bucuroasa, intreg universul se invarte in jurul ei. Imprastie splendoare in jur cu aceeasi forta cu care, mai tarziu, va colectiona momente de angoasa.

Cand dau peste femeia intunecata, ma feresc din calea ei. Oricat mi-ar placea de tare barbatul pe care il chinuie in prezent, si oricat de dornic de schimbare pare el, eu cred ca nu e usor. Mi-e frica sa incerc sa ma lupt pentru a ma vari intr-un viitor incert in culcusul in care a levitat ea si care e inca destul de cald. Sunt o femeie insorita dar destul de lasa.

Si sunt asa pentru ca stiu ca barbatul care iubeste o femeie intunecata, o face cu toata fiinta lui. Pentru ca ea e asa de greu de multumit si vesnic maruntita de patimile-i care locuiesc in ea, incat pare indisponibila si asta e tare sexy. Si barbatul care a ajuns in mrejele unui astfel de personaj isi da si sufletul din el ca sa o vada bine si zambind.

Chiar cand relatia se termina, cu greu, si el ramane teoretic liber, il vezi ca are nostalgia aia speciala, dulce-amaruie. Vrea sa fie chinuit de catre o profesionista la fel de intunecata ca cea din ghearele careia abia a scapat. Nu stie ce sa faca cu o femeie insorita, nu stie de unde sa o apuce si la ce sa o foloseasca. Pare ca de fapt nici nu-i trebuie. O sa mai treaca o vreme pana cand se dezintoxica si cine oare are atata timp la dispozitie?

De-asta mai bine stau in banca mea. O sa accept in continuare manusi aruncate de femei insorite si normale dar o sa rup pamantul de atata fuga cand o sa dau peste doamnele intunericului. Cu fortele intunericului sa se intreaca altcineva, mai naiv sau mai puternic.