Hot City - Cultura urbana feminina

Cu teoria stau bine, as lua 10 la orice oral. Cu practica stau si mai bine, caci nu e chip sa intreprind, logistic vorbind, tot ce imi trece prin cap. Ce simt insa, ei bine, asta e cu totul alta mancare de peste.

Bunul simt ma indeamna sa las mana libera iubitului meu. Prostul simt insa, cel care castiga uneori pentru ca este mai bine antrenat si agresiv ca o nevastuica, imi sopteste ca locul lui este in alta parte. Iubitul ar trebui sa stea chircit intr-o valiza cu cifru pana cand e timpul sa ne vedem din nou. Si ar trebuie sa intre acolo de buna voie, silit doar de catre mine.

Sa nu credeti ca l-as lasa zavorat acolo fara merinde sau bauturi din belsug. Ar avea o ferestruica prin care as avea grija sa i se livreze numai delicatese. Valiza ar fi mai mare decat una normala, pentru ca nu vreau sa il doara toate oasele cand iese la joaca. Ar fi captusita cu matase de culoare verde, caci se pare ca e cea mai odihnitoare culoare pentru ochi.

Valiza ar mai avea si net, o instalatie de muzica extrem de performanta si o selectie decenta de filme porno. Alte dotari si tot felul de optiuni la care eu nu m-am gandit déjà ar fi instalate la cerere, dupa ce subiectul nu s-ar mai zbate si s-ar obisnui cu ideea ca o sa stea o vreme inchis acolo si ca mai bine isi face culcusul cat mai prielnic cu putinta.

De ce o valiza totusi si nu un dulapior mai incapator, tot de tinut sub cheie? Pentru ca valiza o poti muta mai usor din loc in loc peste mari si tari, caci are maner. In plus, vamesii sunt obisnuiti cu formatul asta, inchipuiti-va numai cum ar fi sa ma prezint la granita cu un sifonier. Penibil, va dati seara, s-ar isca discutii care m-ar pune intr-o lumina foarte neplacuta.

Sigur ca un partener care se misca liber si nestingherit este mult mai interesant ca unul care iti sta cusut cu ata alba in tivul de la fusta. In general dependenta, flatanta la inceput, tinde sa capete un gust foarte rau pe parcurs. Chiar daca ma bucura la inceput ideea ca el vrea sa petreaca mult timp cu mine, doar cu mine, nu trece mult si nu mai pot sa respir cumsecade, cu ambele nari. Deci stiu ca nu e bine sa tin pe cineva cat mai mult in preajma, caci tot mie o sa ajunga sa nu imi mai placa.

Exemplarele de care iti vine sa te lipesti sunt exact cele care isi pastreaza sufletul intreg si care inteleg, chiar daca sunt intr-un cuplu, sa aiba in continuare o bogata viata individuala. Daca obiectul pasiunii incepe sa aiba un univers mai sarac, sarace o sa fie si sentimentele mele pentur el, in scurt timp.

Insa atunci cand chiar imi pasa, indiferent ce declar public, incep sa calc stramb. Vreau sa detin controlul absolut asupra respiratiilor si numarului de pasi pe care il face iubitul meu. Ce porcarie. Noroc ca bunul simt se intremeaza in timpul asta si castiga puncte in fata negrului in cerul gurii adversar. Si ce bine ca nu se fac valize pe masura unui barbat, caci poate mi-as pierde mintile intr-o zi si as incerca sa-l indes acolo, orice-ar fi.