Hot City - Cultura urbana feminina

Stiu ca lupul isi schimba parul. Nu e numai asa, o vorba. Uneori lupul isi schimba parul la propriu, mai-mai sa nu-l recunosti cand il vezi, si desi nu stiu cat de important o fi parul pentru barbati, noi femeile, cand facem o schimbare intr-ale parului, in general vorbim serios ca vrem sa mai schimbam si alte lucruri si ca ne simtim un om nou. Deci s-ar putea sa fie valabil si pentru lup.

Intrebarea e daca lupul isi poate schimba si naravul. Proverbul, bazat pe pataniile multor oameni mai intelepti ca mine zice ca nu. Lupul insa zice ca da. Se jura ca nu mai e lup, ca a devenit cel mult  o mata blanda care, contrazicand alt proverb, nici macar nu zgarie. Pune un genunchi in pamant ca Romeo in scena balconului, chiar de va aflati amandoi la acelasi etaj, si da-i si povesteste despre cat de mult s-a schimbat.

Ce vreau eu carevasazica sa aflu e care e procedura standard cand cineva care-a fost lup foarte multa vreme, dar care inca ti-e drag, pretinde ca s-a dat de trei ori peste cap si s-a transformat in printul pe care ti-l doreai. Il crezi? Nu-l crezi? Nu neaparat ca sa te mariti cu printul, dar fie si ca sa faci doar conversatie cu el trebuie sa crezi ca nu mai e lup, altminteri iti vine sangele in cap amintindu-ti cat te-a mai suparat.

Totusi, lupul pare intr-adevar cu totul alta persoana. Face lucruri pe care nici nu ti l-ai fi imaginat facand pe vremuri. De exemplu, a invatat sa gateasca, si inca foarte bine. Mai bine ca tine, oricum. Iar tu, in timp ce savurezi tacticos ce ti-a pregatit, te intrebi daca nu cumva ar fi bine sa-l ierti numai ca sa il folosesti drept bucatar.

Apoi, de unde in trecut nu se mai putea opri din vorbit despre propria persoana, acum te intreaba toata ziua ce-ti doresti si ce te doare, si pare sincer lovit de o doza necaracteristica de altruism. Tu esti numarul unu, si dupa tine douazeci de locuri libere.

Lupul are chiar si motivatia perfecta pentru schimbarea lui de par si de narav, un eveniment radical, ceva, care i-a zguduit existenta prin suferinta si lipsuri: i-a murit o ruda, sau poate a fost lovit de criza si a mancat numai paine cu untura, sau a fost parasit de toti prietenii pe care-i avea inca din gradinita. Si aceasta suferinta sfasietoare l-a transformat si l-a facut sa-si dea seama cat a gresit si ce far luminos ai fost tu in existenta lui.

Pai daca asa stau lucrurile, hai, nu? Sa-l iertam. Dar un monstru si mai fioros intitulat Neincredere si din cand in cand Paranoia nu te lasa sa traiesti. Asa ca il pandesti pe fostul lup din toate unghiurile, tresarind la orice indiciu ca s-ar putea intoarce la obiceiurile lupesti. Te astepti sa il vezi, ca intr-un film cu varcolaci, acoperindu-se dintr-o data de par lupesc si scotand ghearele la lumina lunii, cand ti-e lumea mai draga. Uneori ti-e si rusine ce fleacuri poti lua drept semne ale unei recaderi. Tare mai e obositor sa fii mereu in alerta si cu garda sus.

Asa ca vreau sa stiu e daca exista cazuri de lupi reabilitati pe de-a-ntregul, sau macar saptezeci la suta, si cu care s-a putut convietui in conditii rezonabile. Si daca cineva care ti-a zgandarit inima si-n feluri neplacute pe vremuri s-ar putea cu adevarat schimba si deveni un om cumsecade. Oare daca ii plac pisicile e un indiciu bun? Of, tare complicat e. Isi schimba lupii naravul vreodata sau nu?