Hot City - Cultura urbana feminina

De curand am redevenit burlac. A fost un proces complex, indelungat si traumatizant. Dar ce importanta mai are? Iata-ma liber, independent si fericit.

In prima noapte de burlacie am inceput sa mut mobila. Nici un obiect nu a mai ramas la locul lui. Acvariul l-am pus la loc de cinste in dreptul ferestrei si i-am alocat prelungitorul cu tripla pe care ea il folosea cand punea in functiune masina de spalat. Am demontat biroul pe care se gasea computerul si l-am dus pe balcon. Am improvizat o masuta dintr-un taburet si un panou de placaj. Acum stau la computer pe jos, pe un beanbag cumparat recent.

Am aruncat toate revistele aflate pe etajerele masutei de cafea cu rotile. Acum masuta se deplaseaza usor, de la canapea la computer. Comoditatea mea regasita.

Am dezghetat frigiderul si l-am scos din functiune pentru ca oricum nu mai tin nimic in el, imi cumpar de mancare ori la birou ori seara inainte sa urc in garsoniera. Redevin frugal.

In a doua noapte am asasinat vreo 5 tantari, spoindu-i pe pereti cu o perna, contrar tuturor legilor stabilite mai demult de ea. Camera arata infernal, dar am descoperit ca pot sa scot urmele cu un aparat de ras. Imi redescopar inventivitatea de altadata.

Dupa plecarea ei, etajerele din baie s-au golit ca prin farmec. Nu mai risc sa dobor nimic si sa primesc apostrofari vehemente.
Camasile mele stau acum fiecare pe cate un umeras individual, iar in dulapul de haine s-a facut dintr-o data loc si pentru cele aproximativ 30 de tricouri ale mele.

Cand inca mai locuia la mine, ea imi impacheta toate sosetele, sistematic, insa rareori gaseam doua de acelasi fel. Le-am pus pe toate intr-o punga in debara si mi-am cumparat 20 de perechi de sosete noi, identice, negre, all season. Nu mai e nevoie sa le impachetez, pur si simplu iau doua la intamplare in fiecare dimineata. Si nici nu are importanta daca pierd vreuna.

Dupa prima saptamana am terminat curatenia. Lucram mai ales noaptea, din plictiseala. Incet, incet, garsoniera mea a ajuns sa sclipeasca de ordine si curatenie. Dar mai presus de toate, acum stiam unde-mi sunt lucrurile si nu mai am nevoie sa intreb si sa cer, ca un neajutorat, epitetul ei favorit.

Nu mai fusesem sa platesc facturi de aproape doi ani. Mi-am luat inima in dinti si m-am dus. Am reusit. E adevarat, am stat la multe cozi. Dar n-a fost cine stie ce. Ea se plangea intotdeauna de corvoada asta si mereu aveam intarzieri, ba la curent, ba la intretinere, ba la cablu. Acum sunt cu toate la zi. Mai mult, facturile sunt acum ordonate cronologic, pentru fiecare furnizor.

Cand locuiam cu ea, parca ma uitase toata lumea. Nu mai ieseam in oras, eram un trist, un pensionar. Ma uitam inspaimantat la „Tradati in dragoste”
La doua saptamani dupa ce a plecat, am fost invitat intr-un club, iar in weekendul urmator, la munte. M-am dus si mi-am regasit puterea de a glumi si de a fi centrul atentiei. Am flirtat, am ras, am baut, am cunoscut oameni noi. Mi-am redescoperit talentul de lider. Prietenii mei ma privesc din nou admirativ, cu respect.  
Parca ma intorsesem dupa o boala indelungata.

Sunt pregatit pentru viitoarele mele aventuri. Da, eram prea tanar pentru o relatie de genul celei pe care o aveam cu ea. Copil? Doamne-fereste! E prea devreme pentru mine.  N-am decat 26 de ani.

Acum stau singur in garsoniera mea sclipitoare, pe beanbag, si scriu. Mai tarziu am intalnire cu o gasculitza roza.

Totul e perfect, dar nu ma pot abtine, si ma intreb: oare ea ce-o fi facand acum?