Hot City - Cultura urbana feminina

Hai sa pornim de la o premisa comuna, pozitiva. Toti vrem sa avem relatii reusite. Sigur, avem si pasiuni, job-uri care ne intereseaza, prietenii la care tinem, vacante misto si pline de excese, doar cu prieteni de acelasi sex.

Dar cred ca putem sa fim sinceri. Toti am vrea ca sectorul “viata personala”, prin care se intelege pe bune, cu cine te culci in mod armonios si pe termen lung, sa mearga bine. Si din ce ne straduim mai tare sa-l tinem in puf, din aia constatam ca scartaie din toate incheieturile.

In toata varza asta exista totusi niste cupluri pe care le stiu de cand eram mica. Care au reusit sa reziste armonios timpului. Este vorba de prieteni de joaca si colegi de liceu, care s-au iubit de cand ochii abia incepeau sa vada si inima abia incepea sa ceara. Privite din afara, cuplurile astea care acum au copii si nici financiar nu o duc prea rau, sunt chiar reusite.

In climatul asta de nesiguranta generala si de rasturnare a valorilor traditionale, nevestele astea se pot lauda cu o casnicie trainica. Lucrurile curg pe un fagas normal. Pe sotii lor nu-i bantuie niciodata ideea de a dezerta din camin si aduc si bani acasa. Ele au bani de haine si parfumuri, sunt mereu la patru ace. Copiii sunt maricei deja si au devenit persoane, cu preferinte si personalitati bine conturate. Lucrurile merg ca pe roate.

Aproape ca iti vine sa le rogi sa te infieze, ca sa poti petrece timp in sanul lor. Si sa le tragi de maneca in fiecare seara sa-ti explice in detaliu cum de ei au reusit si noi ba. Fiti amabili, despre ce vorbiti voi cand va intoarceti seara acasa, dupa o zi plina la serviciu? Dumneavoastra, doamna, nu sunteti prea cicalitorare si refuzati sa iesiti in oras, cu prietenii? Si dumneavoastra, domnule, nu cumva va uitati prea mult la televizor si beti prea multa bere?

Dar vai! Imediat ce intri putin incaltat in culisele acestor familii, risti sa ti se faca parul maciuca. Da, se inteleg bine, e drept. Si da, exista o armonie care dainuie in felul asta intre ei, netulburata. Dar barbatii astia, colegii mei de joaca si primii care mi-au facut inima sa bata budi-bum, budi-bum, au capatat in timp libertati dureroase.

Si or fi tati buni si soti care tin neveste, cu tot ce le trebuie. Dar i-am vazut eu, cu ochii mei, cum lipsesc noaptea de acasa in mod oficial si trag petreceri de pomina, relaxate si libere de orice constrangeri, acesti insuratei ai lui cornila. Care iti povestesc cu drag despre familia lor, in timp ce le joaca ochii in cap de atata pofta de viata, ce urmeaza a fi satisfacuta pe loc.

Nici nu stiu daca-i bine sau rau. Poate ca de fapt este o situatie win-win, o reteta care functioneaza pentru fiecare dintre ei, barbat si femeie. Dar vazand eu asa, o sa ma entuziasmez mult mai greu de acum inainte cand vad cupluri fericite, ce dureaza peste timp. Cine sa mai stie ce se afla in spatele paravanului de familist.