Eu m-am obisnuit sa nu-mi mai cred inima pe cuvant. Dar ma uit cu duiosie cum altii o iau in serios si investesc foarte serios in legaturi paguboase, doar pentru ca inima lor le-a soptit cate ceva.
Inima mea m-a luat deoparte la fiecare dintre relatiile pe care le-am avut sau am incercat sa le am si mi-a zis ca trebuie sa vorbim serios. In timp ce imi prindea flori in par si imi aseza cu grija stele si praf de minune in ochi, mi-a jurat ca asta, de acum, este barbatul pe care l-am tot asteptat. Eu, bucuroasa de asa o imbarbatare, perseveram in alegerea mea pana la loc comanda.
Apoi m-am lamurit ca inima vorbeste ca televizorul, pentru oricine isi bate capul sa o asculte. Si ca in deciziile legate de cu cine vreau sau nu vreau sa ma imperechez, trebuie sa fiu atenta si la alte chestii decat cele complet romantice dictate de biata inima. Care parca are in fisa postului sa-mi intoarca mie mintile pe dos.
E curios cum, atunci cand te indragostesti in felul ala devastator, cu fluturi si tot tacamul, ti se pare ca intr-adevar el este the one. Desi eu stiu ca am mai simtit asa si in alte dati, tot trecutul pare acum minimalizat. Da, imi aduc aminte vag ca si atunci am simtit niste lucruri speciale dar parca nu era chiar asa ca acum, nu?
Mi se pare ca, indiferent ce-am trait alte dati, acum chiar ca se intampla ceva absolut special. Parca exista un je-ne-sais-quoi care arunca o cu totul alta lumina asupra lucrurilor. Acum chiar ca el este the one. Iar odata ajunsa aici, inima vine sa puna o stampila ca semn al controului ei de calitate. Da, el este, in sfarsit l-ai gasit.
Este o prostie, cred eu, sa te lasi dusa de val in halul asta. Inima se plictiseste singura si de-aia te-ndeamna sa faci mai bine obsesii. Prefera sa traiasca lucruri cumplite decat sa nu traiasca deloc. Dar decat sa o las sa abia o viata aventuroasa pe nervii mei, mai bine ii pun un calus in gura atunci cand incepe sa spuna prostii cu nemiluita.
Spuna inima ce vrea, eu nu mai plec urechea la neroziile ei. A gresit de atatea ori incat nebuna sa fiu sa ma mai iau dupa pronosticurile ei de dragoste. Chiar daca bine intentionata, inima e cam proasta, probabil. Ea este exemplul perfect al zicalei drumul spre iad este pavat cu intentii bune.
Acum am crescut mare si nici macar nu prea mai cred in faptul ca exista un the one. Ci pot fi mai multi barbati potriviti, dupa situatie si modul in care mi se schimba viata. Asa ca sper sa fi invatat ceva si sa nu mai cred ca doar el este the one in fiecare barbat pe care il intalnesc.
Leapsa: Cu pisica pe tricou
Appreciate it for sharing your cool web page.
Unghii cu probleme. Tipuri
itsxqzws
Afectiunea se scurge prin buzdugan
Eu cred ca articolul acesta precum si altele scrise sunt fie inventii foarte...