Hot City - Cultura urbana feminina

A fost odata ca niciodata o tanara domnita cu inima din cauciuc. Si indiferent cat de multi balauri sau Feti-Frumoasi au incercat sa ii franga inima ea a ramas nestirbita.

Sa lasam povestile si o spunem pe sleau, e vorba despre mine. Eu sunt femeia cu inima din cauciuc asemeni unei jucarii de baie. Mi-a luat ceva timp sa imi dau seama ca inima mea nu e facuta din carne si sange, ca nu pulseaza si nici nu are 4 camere stramte.

Intai am crezit ca o malformatie o impiedica sa bata ritmic asemeni unui ticait de ceas. Apoi cand a deveni clar ca ceva e putred in Danemarca mea, gandul ca s-ar putea sa nu am inima deloc imi imbiba in traspiratie cosmarurile.

Cu cata furie am tras de de ea si am scuturat-o ca pe un pix uscat, poate-poate va incepe sa tremure asemeni celorlalte inimi. O vroiam franta, rupta in bucati, arsa, orice doar sa ma conving ca e vie.

Am oferit-o balaurilor si piticilor strambi, trolilor si oricui parea capabil sa rupa inimi in bucati.

Bucata mea de cauciuc roz s-a bucurat de fiecare data. Inima mea iubeste orice, zambeste dulce la vederea inimii negre de capcaun si se intinde asemeni unei paturi peste gaurile negre din piepturile vrajitorilor rai.

De cate ori cineva a trantit-o de un perete, a calcat-o in picioare sau a incercat sa ii infinga un pumnal intre umeri, inima si-a luat fata de radiera si a privit cu mirare chinul celorlalti de a o rani. Inima mea e indestructibila. Eu, din nefericire, nu. M-am saturat de povestile ei ca de tragedii jurnalistice.

Obosita de spectacolul acesta violent o cert cerandu-i impetuos sa ma scuteasca de aventurile ei telenovelistice. Ea insa nu are urechi, doar ochi ce urmaresc cu aviditate cea mai mica urma de atentie aruncata asupra ei. Proasta!

Abuzata si putin largita pe la colturi inima mea de cauciuc privestea lumea de parca ar fi facuta din bomboane. Eu o privesc cu groaza si frustrare. De ce continua sa pretinda ca e o inima ca oricare si tot incearca sa simta ceva? De s-ar rupe odata!