Hot City - Cultura urbana feminina

Doamnelor si domnilor, mi-a iesit pe nas. M-am laudat pana acum la toata lumea cum ca uite ce norocoasa sunt eu, ca nu ma chinuie instinctul matern deloc. Cum auzeam pe cate o prietena de 30 de ani ca are problema asta si ca ii vine sa se puna la casa ei si sa faca pui vii, ii trageam cu discursul meu imbunatatit in timp.

Daca o fi sa gasesc pe cineva cu care sa imi vina sa concep asa un proiect important numit copil, ok, ziceam eu cu trufie. Daca nu, explicam tot eu zambind superior de asa teorie moderna, pamantul poate sa se roteasca si fara sa-l impregnez eu musai de genele mele. Eu nu vreau doar sa adancesc criza asta a popularii excesiva a planetei.

Si cum pana acum nu am gasit pe nimeni cu care sa vreau sa fac un copil, cred ca e decent sa stau in banca mea. Avem atatea alte lucruri de facut pe lumea asta, incat atata paguba. Am avut mereu succes cu atitudinea asta. Si alte femele ramaneau mereu cu gura cascata. Si plangeau probabil in perna acasa de umilinta ca lor le vine totusi sa aiba porniri traditionale.

Si asta pana acum 10 zile. Cand m-am trezit dimineata cu nevoia iminenta de a naste. Mi-am dat seama ca nu prea are importanta cine este inseminatorul, partener cu mine in aceast act de reproducere. Poate fi oricare dintre cunoscuti, am un anturaj de prieteni si cunostinte ok, cu care nu mi-e rusine. Nu ma intereseaza nici sub negru sub unghie ocupatia tatalui copilului meu, cat castiga. Si daca si el crede ca trebuie sa facem ceva ca sa salvam planeta. Eu vreau doar sa nasc, si inca imediat. Restul sunt detalii nesemnificative.

Au fost niste actiuni care au pregatit aceasta noua etapa din viata mea, dar eu le-am ignorant indiferenta. Crezand ca sunt doar prostii de intarire, inainte sa incep un sezon de nopti albe si dansat pe masa la Vama. Intai, nu mai am chef sa beau niciun pahar, lucru pe care de cate ori il rostesc in public, scuzandu-ma, izbucneste in ras toata audienta. Stiti, mie mi-au placut paharele, mai ales cele cu campari orange.

Apoi, simt nevoia musai sa dorm cat mai mult. Daca vrei sa ma scoti afara din casa, trebuie sa-mi vorbesti urat sau sa ma tragic cu forta, in timp ce ma zbat ca vreau in pat. Am o obsesie pentru mancarea sanatoasa care sa imi faca viitorul lapte bun de consumat. Si ridic imediat o spranceana la oricine isi aprinde o tigara, pentru ca se joaca cu sanatatea mea si a viitorilor meu copii.

Ce ma fac? Cum sa scap de napasta asta? Pe langa ca mi-e rusine de toti ceilalti care ma admirau pentru teoriile mele moderne, nici nu prea am sorti de izbanda cu proiectul meu. Doar n-o sa ma duc la cineva din gasca, sa fac la el ochi de caprioara si sa-i zic. Poti sa ma ajuti cu ceva din care eu am numai de castigat si tu ai numai de pierdut? Ce rusine. Imi ard obrajii. Imi ard obrajii dar imi vine sa nasc. Na-ti-o franta ca ti-am dres-o.

Ca sa uit de starea asta neplacuta, ma fortez acum iar sa beau, sa stau nedormita si sa traiesc pe muchie de cutit. Dar daca lipsesc cateva zile de aici, de la scris, s-o stiti de la mine. Nu e nimic in neregula, doar ca am reusit sa nasc. Si puteti trimite cadouri pe adresa redactiei, tatal copilului va veni sa le ridice in mod regulat. Cum stiti ca e el? Pai e de statura potrivita, cu par saten, ochi caprui, poarta geaca cand gri, cand maro, si il cheama Ionescu. Sa ne-auzim cu bine.