Hot City - Cultura urbana feminina

Imi plac taranii de cand eram mica. Nici mie nu prea-mi convine dar e ceva ce nu am cum sa schimb. Prin urmare trebuie sa accept si sa traiesc cu asta cum oi putea eu mai bine.­

Mi-au placut, carevasazica, intai taranii proaspeti si mici, neformati. ­Cu origini cat mai sanatoase si mai rurale, care cresteau in camere cu bibelouri pesti si mileuri si sifoniere lacuite. I-am invitat la zilele mele de nastere, am poze demonstrative. Se vedea de pe atunci ca sunt niste tarani in toata regula.

Toata lumea a crezut ca o sa-mi treaca. Dar apoi mi-au placut taranii tineri si razbatatori, cu mustacioara abia mijita. Tarani care promiteau mult dar despre care nu puteai insa sa bagi mana in foc ca e chiar asa. Pentru ca la varsta aia toti bajbaiam in cautarea alegerilor care sa ne defineasca. Cand ma uit la cum eram tunsa…

Si am ajuns in zilele noastre sa tanjesc la tarani maturi, cu indarjire taraneasca si obiceiuri pe masura. O sa ziceti: ei na, ce vrei sa zici cu asta? Nu te credem, doar zici si tu asa, te alinti. Ce inseamna pentru tine un taran, ca sa vedem daca e chiar asa?

Doamnelor si domnilor, imi plac taranii care arata ca niste tarani. Barbati cu trasaturi barbare si butucanoase, din care lipseste orice urma de finete. De obicei ei se prezinta cu trupuri ca dulapurile, mai potrivite pentru munca fizica si bataie cu alti tarani decat pentru statul in birou. Semizei cu mana cat lopata si parul tuns perie, cu ceafa lata si picioare puternice, de tractiune.

Un alt lucru dupa care poti sa-i recunosti pe barbatii astia, e ca se si imbraca ca niste tarani, exact la limita care ar incalca bunul simt. Iar cand ajung cu ei la masa, nu ne intelegem niciodata. Taranii mei calca pe la restaurantul chinezesc sau italienesc doar de dragul meu. Altfel, ei tot la o tocanita viseaza. Si cand se apuca de infulecat, mananca ca niste tarani. Cam asa arata lucrurile.

Mama si-a pierdut orice speranta si a inteles pana la urma cum sta treaba. Ii mai spun din cand in cand: mama, m-am indragostit! si ii prezint achizitia. Ea imi zice: s-ar putea sa fie bine de data asta, mama. E un taran veritabil.

Prietenii nu se mai mira de multa vreme. Au inteles ca atunci cand vad forta bruta, ma ia cu fierbinteli. Ca fapturile nobile si cu pedigree alambicat ma lasa rece si nu pot sa le iau de pe raft. Si ca nu pot sa contribui la schimbarea sangelui in grup decat aducand un cioban, ceva. 

Ei, si dupa ce m-au cerut de nevasta cativa tarani absolut carismatici, carora le-am zis un nu raspicat, a venit taranul principal. Cu mana cat o cuva de buldozer, ditamai bivolul care pocnea de sanatate si parea ca poate duce tot universul pe grumaz. Cand m-a luat capcaunul cu un deget si m-a pus la el pe umar, am simtit ca traiesc. Familia a lesinat, dar i-am stropit cu apa si acum sunt bine.

Casnicia s-a sfarsit taraneste, nu dau detalii. Dar asta nu m-a descurajat. Ma uit cu aceeasi pofta la barbati necizelati, care rad tare in public si mai scapa si cate o ragaiala, cel putin, cand se simt bine la vreo masa.