Hot City - Cultura urbana feminina

Inainte de Craciun mama facea fursecuri. Avea 2 randuri de forme si cu ele confectiona din aluat dulce stelute, braduti, globuri,  fluturi, caprioare si copii. Eu eram asistent bucatar si imi revenea importanta misiune de a turna pe fiecare fursec ciocolata si a de a-l presura mai apoi cu decoratiuni.

Fursecurile imperfecte erau puse deoparte. Ele nu intrau pe farfuria festiva de Craciun. Erau doar acoperite cu zahar pudra si mancate ca si cum ar fi fost o banalitate si nu insesi minunate fursecuri de Craciun.

Mie insa imi placeau fix acele fursecuri. Cele stricate. Stelute cu un colt lipsa, brazi fara varf, globuri tesite,  fluturi fara aripi si caprioare fara picioare. Fiecare lipsa, fiecare defect era unic. Piciorul lipsa al caprioarei era intotdeauna rupt in alt loc, globurile ce nu respectau cercul perfect al formei semanau intodeauna cu altfel de pata de cerneala, de fiecare data fursecul stricat era altceva, era ceva nou, unic. Ceva ce nu fusese turnat intr-o forma.

Probabil de aceea imi plac si oamenii stricati. Dintr-un grup nou intotdeauna voi dori sa cunosc mai bine persoana aceea ciudata care nu se comporta la fel ca restul. Cu ce m-ar putea surprinde si interesa oamenii cu toate resorturile perfect functionabile? Cunosti unul ii cunosti pe toti.

Dar cei cu arcuri sarite, aceia da au intotdeauna ceva de spus. De fapt mint, nu ceea ce spun intereseaza, ci modul in care vad lumea asta ma pasioneaza pe mine. La fel cum un brad fara varf vede lumea lumea intr-un mod retezat, la fel o persoana stricata va vedea lumea intr-un mod deformat.

Hm, din ce scriu reiese ca unicitatea aceasta pe care eu o vanez e un lucru rau. Doar vorbim de oameni stricati. Dar nu e asa.

Mie imi place sa ii numesc oameni speciali. Nu degeaba unul asemanator spunea cu mult timp in urma: "Simt enorm si vaz monstruos".

Ei sunt cei care vad oamenii in cuburi ordonate alandala. Intotdeauna altfel de cum ne dicteaza ochii si norma. Cum sa nu vrei sa ii cunosti fix pe aceia. Femeile care tac cand toata lumea vorbeste si care atunci cand spun ceva, brusc inveti sa privesti lumea altfel.

Din unghiul acela la care nu te-ai fi gandit nicicand pana acum. Si pe care le adori pentru capacitatea lor de a te imbogati cu fiecare discutie.

Barbatii aceia care nu stii niciodata cum vor reactiona. Care nu iti vor aduce la nici o intalnire flori. Pentru ca el nu vede relatii astfel. Care atunci cand ii vei reprosa o banalitate te va privi mirat, pentru ca in ochii lui nimicul acela nici macar nu exista si atunci iti va dezvalui modul lui de a vedea lucrurile. Iar tu vei rade si vei rade de conformismul propriei minti si il vei iubi mai mult pentru orbirea ce o are pentru obisnuit.

Da, iubesc oamenii stricati. Cei care nu functioneaza dupa sablon. Vad conformismul si ador deformitatea. Eu l-as fi iubit pe cocosatul de la Notre-Dame.