Hot City - Cultura urbana feminina

Imi ajunge o singura privire sa stiu cine e nefericit in dragoste, desi nu pot sa spun ca ma bucur ca am acest dar la purtator.

As prefera sa trec prin viata neglijenta, nonsalanta, fara sa ma prind ca doctorul meu de familie e resemnat sau ca o colega de serviciu, care mi-e simpatica, are un pietroi cat casa legat de gat.

Oamenii nefericiti din motive sentimentale sunt putin coscoviti, ca o casa de care nu mai are nimeni grija si se farama pe la colturi. Au fete maro, cearcane permanente desi au dormit bine de tot si poarta pe fata o masca, o grimasa asemanatoare cu cea care se instaleaza pe chip atunci cand ai dureri atroce de dinti.

Si nu ma refer la nefericirea de tip eu il iubesc si el iubeste pe alta sau nu are ochi pentru mine. Aia e o nefericire activa, vie, palpitanta, energica, aproape inaltatoare, daca stii sa faci surf pe creasta ei inspumata. Ma gandesc la relatia in care esti prins cu zeci de ancore, parte aruncate de tine, parte aruncate de partener. Am patit si eu.

Cea mai rea mi se pare nefericirea care vine din relatia lunga din care nu mi se pare posibil sa ies. Am stat mult timp acolo, am stat ani, si prea am investit de toate, tot ce aveam. Desi ma simt mizerabil, nu prea imi vine acum sa dinamitez totul cu o singura apasare de buton. Si stau, si stau, si stau si mi se pare imposibil sa fac o miscare.

Mi se pare ca tot universul se opune eliberarii mele si ca trebuie cumva sa gasesc o cale sa suport nefericirea asta rece pentru tot restul zilelor. Mi-e rusine de rude, de prieteni, mi-e rusine chiar si de mine. Mi-e greu sa accept ca relatia imi moare in brate si incerc sa gasesc moduri prin care sa-mi umflu artificial bruma de afectiune pe care o mai simt fata de celalalt. Chiar n-ati patit asa ceva?

Nefericirea in dragoste este ceva asa de aparte incat se vede de la o posta. Eu una nu am cum sa o iau drept altceva. Umerii garboviti, paloarea si ochii tristi ai oamenilor care se zbat intr-o relatie nesatisfacatoare din punct de vedere sentimental urla la mine si nu ma lasa sa trec linistita mai departe. Nici nu trebuie sa cunosc persoana ca sa stiu ca nu o duce bine cu partenerul. Scrie pe ea cu leduri.

Si mi se pare tare nedrept sa-mi fac eu cu mana mea asa ceva, adica sa persist intr-o relatie care nu merge. Ar trebui sa fiu suficient de inteleapta sa inteleg ca nu am cum sa o duc in felul asta, pe mai departe, toata viata. Si ca oricum va trebui sa scap din stransoarea asta neplacuta, caci spiritul meu de conservare de mamifer in toata regula ma va impiedica sa mor ca o fraiera, doar pentru ca nu mai iubesc.

Si daca am ajuns cu judecata pana in punctul asta, si tot urmeaza sa ma despart, de ce nu mai bine sa fac asta acum, mai repede? Hai sa nu mai fim asa nefericiti si sa rupem toate pisicile care se cer rupte, cat mai repede.